37567642_964544067060708_2812825475729063936_o11
Andreea

Andreea

Blonda, blogerita part time, insa visatoare cu norma intreaga !

Acomodează-te cu fericirea

 

 

 

Despre lucrurile simple din viaţa noastră este foarte uşor să vorbim, insă noi oamenii avem o capacitate incredibil de dezvoltată de a complica totul. Tind să cred că aşa suntem genetic construiţi. Până şi o ploaie pare greu de suportat pentru noi , că deh..ne stricăm părul.

N-am înţeles niciodată de ce ne place să ne plângem atât de mult de zilele proaste şi de ce nu povestim mai des de zilele bune. Oricum, noi ne plângem din orice, cum spuneam complicăm toooootul. Mi se pare atât de obositor, cred că asta ne consumă energia.

Faptul că mă bucur şi de o banală ieşire până la magazin să iau pâine, mă face să fiu o ciudată. Asta şi vreau să fiu : diferită şi fericită cu viaţa mea. Asta vă încurajez şi pe voi, însă mulţi râd când mă aud vorbind despre fericire şi despre faptul că zâmbetele chiar se aud. N-am cum să mă supăr pe oamenii aceştia, ci din contră.

Dacă am putea să ne bucurăm de lucrurile mărunte care apar în viaţa noastră, am simţi altfel viaţa, am trăi şi am depăşi mai uşor momentele mai dificile. Aşa e viaţa : azi râzi, mâine poţi plânge. Depinde de tine ce alegi :să plângi de bucurie sau de tristeţe, din cauza faptului că viaţa nu este atât de uşoară precum ţi se părea când erai copil.

Căutăm disperaţi fericirea peste tot, desi ea se află sub nasul nostru. Ar trebuie să simţim acest cuvânt mult mai mult  cu inima şi cât mai puţin cu ochii. Încântarea este o iluzie a fericirii. Dacă v-aş întreba dacă sunteţi fericiţi, aţi putea răspunde pe loc? Simplă şi necomplicată. Aşa se vede fericiea prin ochii mei căprui. Nu avem nevoie de un loc anume să fim fericiţi, ci avem nevoie de oameni care ne iubesc, oameni pe care îi iubim.
Fie că vrem sau nu să recunoştem , suntem dependenţi de alţi oameni. După mine, asta ne ţine în viaţă. Altfel ce am fi?

Am văzut nenumăraţi artişti care aveau lumea la picioare, faimă, bogăţie, TOTUL. Dar după ce cortina era trasă, rămâneau singuri în lumea lor..pustie şi rece. Poate ar trebui să învătăm din greşelile altora. Vă încurajez să gândiţi cu sufletul.

 

Sunt chiar fericită . Cred în oameni , în dimineţi şi în speranţă.

Mai multe articole

Poezie

    Te-am aşteptat de mult să vii…Spre apus mi s-a părut că îţi vâd chipul pe cerul înstelat de vise.Am tremurat, sub palate de nisip clădite, Pe speranţe de azi, de ieri , de mâine.. Anotimpul , ce odinioară mi-l pictai cu ochii închişi,S-a prefăcut într-o emoţie târzie de

Îndrăgostită de un infinit

      Dacă nu era soarele să-mi încalzească lacrimile pierdute pe chip,Inima-mi era și-acum un plin de piatră ud.Eram o naufragiată pe-un suflet timid, descurajat și singur.Cu ochii înfometați de frică, așteptam să vină ..Nu mă intreba ce…Nu știu..probabil n-am știut vreodată..N-am să știu să-ți răspund..Dar astăzi, după un

Frig

    Frig.Roșu.Blondă.Plouă mărunt.Negru.Frig.Nimic nu seamănă cu trecutul.Am fumat prea mult.Ochii își amitesc acel căprui turbat.Nici seara nu mai vine.Nici tocuri nu mai port.De-aș mai avea două suspine în inimă să ți le șoptesc, ți-aș lustrui privirea, glasul, tot ce mi-a lipsit.Mi-e sortit să trăiesc printre dorințe.Nimic nu seamănă cu

Share on facebook
Facebook
Share on email
Trimite pe e-mail
Share on print
Tiparire articol
Share on whatsapp
WhatsApp