37567642_964544067060708_2812825475729063936_o11
Andreea

Andreea

Blonda, blogerita part time, insa visatoare cu norma intreaga !

Acomodează-te cu fericirea

 

 

 

Despre lucrurile simple din viaţa noastră este foarte uşor să vorbim, insă noi oamenii avem o capacitate incredibil de dezvoltată de a complica totul. Tind să cred că aşa suntem genetic construiţi. Până şi o ploaie pare greu de suportat pentru noi , că deh..ne stricăm părul.

N-am înţeles niciodată de ce ne place să ne plângem atât de mult de zilele proaste şi de ce nu povestim mai des de zilele bune. Oricum, noi ne plângem din orice, cum spuneam complicăm toooootul. Mi se pare atât de obositor, cred că asta ne consumă energia.

Faptul că mă bucur şi de o banală ieşire până la magazin să iau pâine, mă face să fiu o ciudată. Asta şi vreau să fiu : diferită şi fericită cu viaţa mea. Asta vă încurajez şi pe voi, însă mulţi râd când mă aud vorbind despre fericire şi despre faptul că zâmbetele chiar se aud. N-am cum să mă supăr pe oamenii aceştia, ci din contră.

Dacă am putea să ne bucurăm de lucrurile mărunte care apar în viaţa noastră, am simţi altfel viaţa, am trăi şi am depăşi mai uşor momentele mai dificile. Aşa e viaţa : azi râzi, mâine poţi plânge. Depinde de tine ce alegi :să plângi de bucurie sau de tristeţe, din cauza faptului că viaţa nu este atât de uşoară precum ţi se părea când erai copil.

Căutăm disperaţi fericirea peste tot, desi ea se află sub nasul nostru. Ar trebuie să simţim acest cuvânt mult mai mult  cu inima şi cât mai puţin cu ochii. Încântarea este o iluzie a fericirii. Dacă v-aş întreba dacă sunteţi fericiţi, aţi putea răspunde pe loc? Simplă şi necomplicată. Aşa se vede fericiea prin ochii mei căprui. Nu avem nevoie de un loc anume să fim fericiţi, ci avem nevoie de oameni care ne iubesc, oameni pe care îi iubim.
Fie că vrem sau nu să recunoştem , suntem dependenţi de alţi oameni. După mine, asta ne ţine în viaţă. Altfel ce am fi?

Am văzut nenumăraţi artişti care aveau lumea la picioare, faimă, bogăţie, TOTUL. Dar după ce cortina era trasă, rămâneau singuri în lumea lor..pustie şi rece. Poate ar trebui să învătăm din greşelile altora. Vă încurajez să gândiţi cu sufletul.

 

Sunt chiar fericită . Cred în oameni , în dimineţi şi în speranţă.

Mai multe articole

PLAGUE INC.

Am terminat tura de muncă și mă simțeam un pic obosită. Așa că, m-am ridicat de pe scaunul de la birou și m-am intins un pic în pat. Plictisită, îmi iau telefonul de pe noptiera de lângă mine și încep să pierd timpul pe net , cautând și citind diferite

IZOLARE LA 24 DE ANI

25 martie. Nici nu simt că este ziua mea. Am primit telefoane, sute de mesaje, dar nu simt. Cred că am vreo defecțiune psihologică determinată de tot haosul creat de acest virus chinezesc, cum îl numește Trump. Nu credeam că îmi voi sărbători vreodată ziua de naștere în pijamale mele

#stămacasă&ADOBE

    Nici nu mai știu a câta zi în carantină este, de fapt eu nici nu prea am stat în izolare, pentru că …serviciu , dar e prima sămbătă în care nu ies și a trebuit să fac ceva, pe lângă curățenie.Săptămâna trecută trebuia să încep cursurile pentru grafică

Share on facebook
Facebook
Share on email
Trimite pe e-mail
Share on print
Tiparire articol
Share on whatsapp
WhatsApp