174482563_1765376123644161_4996387459324604560_n
Andreea

Andreea

Blonda, blogerita part time, insa visatoare cu norma intreaga !

Arhitectul

 

 

 

Te simțeam în toate privirile rătăcite,
Și precum un arhitect,
Îmi desenam un viitor printre șuvițele tale blonde.


Ce umbre..
Ce culori..


N-am știut că trăiesc în pandemia asta a vieții ,
Și orb și surd din martie,
Te-am șlefuit neatent pe piedestal, ca mai apoi tu să începi să exiști.


Ce lut..
Ce forme..


Aș întoarce acum, pe dos, apusul de ieri,
Doar ca să te mai pot sculpta cu dalta,
Cu mii de gânduri tainice și lacrimi cosmice pure.

Share on facebook
Share on telegram
Share on whatsapp

Mai multe articole

Poezie

    Te-am aşteptat de mult să vii…Spre apus mi s-a părut că îţi vâd chipul pe cerul înstelat de vise.Am tremurat, sub palate de nisip clădite, Pe speranţe de azi, de ieri , de mâine.. Anotimpul , ce odinioară mi-l pictai cu ochii închişi,S-a prefăcut într-o emoţie târzie de

Îndrăgostită de un infinit

      Dacă nu era soarele să-mi încalzească lacrimile pierdute pe chip,Inima-mi era și-acum un plin de piatră ud.Eram o naufragiată pe-un suflet timid, descurajat și singur.Cu ochii înfometați de frică, așteptam să vină ..Nu mă intreba ce…Nu știu..probabil n-am știut vreodată..N-am să știu să-ți răspund..Dar astăzi, după un

Frig

    Frig.Roșu.Blondă.Plouă mărunt.Negru.Frig.Nimic nu seamănă cu trecutul.Am fumat prea mult.Ochii își amitesc acel căprui turbat.Nici seara nu mai vine.Nici tocuri nu mai port.De-aș mai avea două suspine în inimă să ți le șoptesc, ți-aș lustrui privirea, glasul, tot ce mi-a lipsit.Mi-e sortit să trăiesc printre dorințe.Nimic nu seamănă cu

Share on facebook
Facebook
Share on email
Trimite pe e-mail
Share on print
Tiparire articol
Share on whatsapp
WhatsApp