h

now browsing by category

foloseste layout horizontal

 

#stămacasă&ADOBE

 

 

Nici nu mai știu a câta zi în carantină este, de fapt eu nici nu prea am stat în izolare, pentru că …serviciu , dar e prima sămbătă în care nu ies și a trebuit să fac ceva, pe lângă curățenie.
Săptămâna trecută trebuia să încep cursurile pentru grafică publicitară, nivel avansat, dar date fiind împrejurările cu virusul acesta, s-au amânat. FUCK YOU, CORONA! Sau mai bine zis 肏你妈 ,學名 !

Mi-am deschis calculatorul și am zis că trebuie neapărat să mai exersez în Adobe Photoshop și IIIustrator. N-am mai stat pe gânduri și mi-am deschis AI, am căutat o poză cu mine ( nu,nu sunt narcisistă) și am început să mă joc puțin în interfața programul, mai bine zis să mă reobișnuiesc cu toate tool-urile și pagina de lucru, numit workspace.

WORKSPAKE ILLUSTRATOR

Cum de am vrut să fac cursurile acestea? Păi, odată cu dezvoltarea blog-ului meu vesel, mi-am dat seama că ar trebui să știu mult mai multe lucruri, înafară de a scrie un articol sau de a filma ceva. Întotdeauna am vrut să învăț mai multe, dar cred că nu aveam pe cineva lângă mine care să mă susțină în orice. Așă că, anul trecut în noiembrie, eu și Andrei, ne-am înscris la PixelLab pentru cursurile de photoshop. O echipă tânără, profi, super prietenoasă , iar cel mai important lucru este că au o pisică pe nume PIXIE. M-am îndrăgostit irevocabil de ea!!! Fără glumă, am învățat foarte multe lucruri pe care nici nu le bănuiam despre grafică și acesta este doar începutul.

Mi-a fost greu la început, plângeam la teme, mă enervam, îmi ziceam mereu ’’ Îmi bag picioarele. Nu mă mai duc la niciun curs și gata!!! ” Cu toate văicărele și transpirațiile mele, am reușit și am finalizat primul modul de grafică. Yeeeeeeeeeeeey!!!

Acum mă așteaptă un nou drum plini de vectori, tool-uri și pixeli, dar sunt sigură că o voi face și p-asta. Apropo, am început și proiectarea în autoCAD, dacă n-ai văzut nicioadată cum arată, aruncă un ochi aici https://www.youtube.com/watch?v=LPN0p-NHRUs&t=132s

Cu alte cuvinte, vreau să vă arăt ce am desenat azi în ILLUSTRATOR .Menționez că, eu și desenul suntem paraleli, ca să înțelegeți mai bine ce vreau să spun , este ca și cum ai pune un rus să vorbească germană. Din fericire, în AI nu prea ai nevoie de foarte mult talent artistic, pentru că avem o gramadă de instrumente, numite tool-uri și efecte pentru a ne ajuta în crearea oricărui design pe care ni-l dorim.

LOGO BEAUTY SALON

Pe scurt, Adobe Photoshop este folosit pentru editarea și îmbunătățirea imaginilor, iar IIIustrator este un software foarte util care ajută utilizatorii să creeze imagini vectoriale, adică logo-uri, desene, benzi desenate etc.

Ce este o imagine vectorială? Ei bine, avantajul acestui tip de imagini este că ele pot fi scalate iar calitatea se păstrează. Pe cealaltă parte, avem imaginea raster formată din pixeli, care atunci când este aceasta este mărită, calitatea imaginii poate fi distrusă. De aceea, toate logo-urile se realizează în AI , ca acestea să fie aplicate cu ușurință pe bannere și mesh-urile publicitare, pixuri, căni și altele.

CLIPPING MASK IN PHOTOSHOP

WORKSPACE PHOTOSHOP

Neapărat vreau să vă arăt ce am făcut astăzi. Sunt tare mândră de mine!

 

  

Dacă ești grafician și ai vreun sfat sau vrei să mă cerți, nu ezita să o faci printr-un comentariu 🙂

COVID la domiciliu

 

 

După ce am dat iama în cămara mamei, pe care apropo nu am mai vazut-o atât de plină de la Revelion, și mi-am luat pe furiș un baton Snickers, două portocale, niște nuci și o apă, am simțit că sunt pregătită și m-am așezat la calculator pentru a învăța programarea, ceva simplu HTML.   Mi-am spus să profit de perioada asta și să devin un fel de zeiță a IT-ului, măcar la mine în Berceni.

E a cincea zi în care nu am ieșit și deja am omorât toate familiile de paianjeni din casă, am citit etichetele de pe produsele de păr pe care le aveam de ceva timp, am citit DUNE care are doar 800 de pagini, am aranjat baxurile de hărtie în fucție de numărul straturilor și aproape că era să pun etichete la produsele de pe rafturile din debara. Știți voi , kitul obișnuit de salvare :

– 10 kg de faina

– 10 l de ulei

– 10 kg de mălăi

– 30 pachețele de drojdie

Ah, era să uit de fetele sexy : Mona, Ana, Linda, Vasilica…astea sunt deja de lux, eu nu mi-am putut permite extravaganța de a avea o sticlă de spirt în casă. Nu îmi fac griji de ele, le-am văzut undeva pe OLX, așteptau să fie date cu 25 de lei bucata. Am zis să mai aștept, poate prind vreo reducere de Black Friday.

M-am dus să iau păine azi și am ajuns prin Mall, nu știu cum, ba chiar mi-am luat și căte ceva de la NYX , iar nu știu cum , în fine, mergeam așa pe stradă…eu, cu ciripitul păsărelelor, frunzele care se foiau prin copaci și…străzile goale. Bucureștiul este chiar frumos! 

Bine că suntem învățați de câțiva ani să trăim online, că altfel…ne omora virusul înainte să ne contamineze. De fapt, izolarea nu e așa de rea, doar dacă ai laptop și trebuie să lucrezi 8 ore pe zi. 

Oricum ar fi , știu că nu e de glumă. O să îmi iau prin surprindere biblioteca și toate cărțile clasice de colecți de la Dumas la ,, Suge-o, Ramona’’, mi-am făcut deja  abonament și pe HBO GO, nu doar pe Netflix, mi-am făcut cont pe Google Classroom pentru cursuri și aștept să îmi încep noua mea viață de..survivor. Sper să primesc mail și de la eMAG că produsul aflat în wishlist este din nou pe stoc. Da, exact. Un gel antibacterian.

Nu vă faceți grijă în privința kilogramelor în plus, oricum nu vă vede nimeni în casă. Recomand seara câteva exerciții de stretching după conservele de pe ultimul raft din dulap. Eu așa procedez. Fac mișcare, chiar dacă mi-am pus pe insta #stamlocului. Cum anume?  Păi , pentru început scot scaunul, mă urc pe el, mă întind din toate părțille, apuc conserva, îmi șterg sudoarea de pe frunte, mă uit la etichetă,cobor, mă spăl pe mâini timp de 30 de secunde și mănânc. Asta înseamnă să știi să trăiești în condiții grele!

Sănătate și nu uitați #stamlocului !! 😷

O să revin și cu alte gânduri din izolare, pentru moment sunt bine, n-am nevoie de psiholog, poate doar de niște măști, dar astea sunt vise de primăvară.

Valentine’s Day

 

 

Cum aș descrie luna februarie din fiecare an ? Păi să vedem : inimioare, cadouri, ciocolată, declarații siropoase pe Facebook, ursuleți, inele și cine la un restaurant mai scump din oraș ( neapărat cu check-in).

În fine, nu mă înțelegeți greșit, iubesc să văd oameni fericiți și îndrăgostiți ( pe bune ), iubesc să văd cupluri de tineri sau bătrâni pe o bancă în Cișmigiu, dar URĂSC reclama asta violentă a singurei zile de iubire din an : 14 februarie. De ce trebuie să așteptăm până în februarie pentru a dărui o floare? De ce trebuie să aștepăm ziua asta pentru a duce persoana iubită undeva drăguț? Cred că știu de ce. Să nu cumva ca ea să se simtă mai puțin importantă și mai puțin iubită decât colega de birou care a primit un set împachetat frumos de la Sephora. ( îmi cer scuze de reclamă).

Am avut curiozitatea de a da un search pe Google despre acest Valentine’s Day, mai nou devenind un fel de sărbătoare obligatorie și apăsătoare  pentru ei, bărbații, căci  „ noi suntem fete și doar trebuie primim cadouri”( vorba unei fete drăguțe, brunetă și tânără din lift).

Revenind la Sfăntul Valentin din Roma, acesta oficializa în secret căsătoriile soldaților cărora le era înterzis acest lucru. Pentru fapta sa, acesta a fost trimis la închisioare.

Înainte să apară acest Cupidon latin, exista Lupercalia, sărbătoare celebrată în Roma Antică între 13-15 februarie. Se zvonea că aceasta ajută la fertilitate și la purificare, dar implica și anumite ritualuri păgâne cum ar fi : sacrificarea unei caprei si biciuirea femeilor care își doreau să aibă copii.

Ok, să zicem că înțeleg legătura cu capra, (deși mi se pare absurdă abordarea strămoșilor noștri de a sacrifica mereu bietele animale pentru purificarea, binele, spălarea păcatelor lor ș.a.m.d), dar biciul?! Da, se spune că iubirea trebuie să o simți. Mai țineți bine când eram mai mic și mereu când un băiat și o fată se tachinau, spuneam că se plac?  Cred că așa se întâmplă și la adulți.

Te iubesc! Dă-mi cu polonicul în cap ca să simt și eu fiorii dragostei.

Ciudată sărbătoare. Mulți vor spune că sunt vreo frustrată, hateră sau ceva de genul acesta , sau invidioasă că prietenul meu nu mi-a lăsat vreun gift cu o șampanie și o poezie copiată de pe poezii.ro pe Wall ( că tot veni vorba, sper să citești asta Andrei), dar noi nu așteptăm nici măcar zilele noastre de naștere pentru a face o surpriză ( ciudați , mai ales el ).

Am scris acest articol pentru că mă dezgustă și mă enevează să văd atâta ciocolată peste tot și eu să nu am voie să mănânc, pentru că sunt la dietă.

V-am păcalit , însă doar pe jumătate. Mă enervează să vad că lumea minte și înșeală , dar pe 14 februarie se întămplă ceva. Pământul nu se mai învârte, Fuego nu mai împodobește bradul, iar Dan Negru prezintă Revelionul pe Protv. Brusc apare…DRAGOSTEA…ce cuvânt frumos, și mai apare și familia.

Închei subiectul, pentru că devin mai răutacioasă și nu îmi place.

Iubirea nu are nevoie de vreo zi specială sau de un loc anume pentru a-i spune cuiva TE IUBESC. Nu ai nevoie de săpunuri de baie în formă de inimoară cu aromă de mere culese din Thailanda, de tocuri cui sau altele. E nevoie de două persoane, iubire și sinceritate.

Culorile şi cărţile

 

 

Cartea cu copertă albastră de financiar, Codul Penal care este roşu sau un manual de obligaţii civile de culoare verde? Cu ce culoare m-aş asorta mai bine astăzi?

Să vă explic. Regula de bază atunci când te apuci de învăţat este să îţi asortezi ţinuta cu cărţile pe care urmează să le studiezi. Niciodată, dar nicioadată, o rochie cu buline nu merge cu o carte plină cu dungi şi tăieturi. Universul acesta fashion-ştiinţific va complota împotriva voastră şi nu veţi promova. Eu am respectat şi roata culorilor creată de Newton în anul 1666 şi se pare că a dat roade. Am promovat cu success! ( Se poate observa şi certitudinea pe care am arătat-o folosind anul marii descoperiri).

După UNESCO, care se ocupă cu nişte treburi d-astea educaţioale pe plan internaţional, culoarea potriviă pentru dezvoltare este ALBASTRU. Şi ăştia chiar au nimerit bine culoarea. Am cercetat şi eu puţin zona, doar mă ştiţi, şi într-adevar albastru reprezintă implicare şi înflorire intelectuală. Apropo, v-am spus că noua mea culoarea preferată pe lângă drăguţul meu ROZ, este albastru?

Codul meu Penal este invelit frumos într-o copertă strălucitoare şi roşie. Interesant este faptul că , am descoperit prin mari şi epuizante mijloace, adică cu mai multe click-uri pe Google ,că roşul înseamnă poftă de viaţă, dar de la atâta poftă de a trăi într-un mod intens, oamenii pot deveni agresivi şi impulsivi. Ok, deci acum se subînţele de ce culoarea asta se regăseşte pe Codul Penal. Aoleo! Am mai descoperit alte două cărţi de penal. Ok, Ok! AM ÎNŢELES! Fără alte întrebări.

La această minunată materie, eu una aş purta un galben intens de lămâie. M-am gândit la soarele . El este galben şi strălucitor, iar asta poate ar încălzi cu spiritul legii penale şi nota mea.

Data trecuta am combinat o ţinută marinărească cu influenţe boeme ca de pe plajă cu cartea de administrativ şi nu prea a mers bine.
O altă data, fustă din denim şi cămaşă cu imprimeuri mândre în formă de pisici. Proastă alegere am facut că am ales ca fix în ziua aia să iau cartea de DIP, în traducere Drept Internaţional Public, care are linii albastre şi câteva forme geometrice pe copertă. Ce credeţi că am reţinut ceva? Probabil doar partea când prietena mea îmi tot dâdea de zor mesaje pe Whatsapp că nu ştie cu ce ruj să se dea pentru întâlnirea cu părinţii iubitului. După ore în şir de stat cu burta pe carte şi teleofonul în mână, am încheiat conversaţia cu multe emoticoane d-alea siropoase.

De atunci, am învăţat să analizez cu mare atenţie ce culori să îmbrac. Am decis, că eu, fiind un om roz şi iubitor de toate nuanţele ale acestei culori, să râmân în zona asta safe, mai ales când lumea dreptului îţi poate da bătăi de cap.

Nu am să las universul să mă facă pe la spate, ci să îl pâcăles,eu, zimbindu-I în nas, şi  purtând propria lui culoare, pe care între timp am furat-o şi am făcut-o a mea.

Art. 227 Furtul
(1) Luarea unui bun mobil din posesia sau detentia altuia, fara consimtamantul acestuia, in scopul de a si-l insusi pe nedrept, se pedepseste cu inchisoare de la 6 luni la 3 ani sau cu amenda.
(2) Fapta constituie furt si daca bunul apartine in intregime sau in parte faptuitorului, dar in momentul savarsirii acel bun se gasea in posesia sau detentia legitima a altei persoane .
….

NUUU! NUUU!! Nu i-am furat-o, ci doar am împrumutat-o puţintel, cât să fiu eu fericită.

Sindrom necunoscut

 

 

Noiembrie. Frig.Vânt puternic.Black Friday.Card gol.Păr ciufulit.

Cam astea ar fi cuvintele pe care le-aş folosi dacă aş fi nevoită să păşesc într-un cabinet mare, ordonat şi cu multe cărţi al vreunui psiholog, sau cum îmi place mie să le zic , doctori de suflet. Cred că sunt bolnavă şi fuck! Mi-e foarte greu să o recunosc, d-apoi să mai povestesc şi despre ea.

Ok, ok. Sunt sigură că vă întrebaţi ce se întâmplă cu sufletul ăsta supărat şi neliniştit al meu. Păi ca să nu pălăvrăgesc prea mult despre suferinţa sau prostia mea ( aş putea să o numesc şi aşa ),tot timpul simt nevoia să cumpăr, nu contează ce : pixuri cu pene mov, şosete cu reni cu luminiţe LED, cărţi, decoraţiuni, haine, haine, haine, parfumuri, pantofi, haine, haine sau orice altceva care costă.

Aţi avut vreodată sentimentul acela de singurătate? Nu, nu mă refer la voi, ci la cardul vostru… Imaginaţi-vă : EL acolo în locşorul strâmt al portofelului, singurel, rece, neatins… Ceea ce încerc să spun este că…ei bine, nici eu nu ştiu, însă simt că trebuie să îl scot zilnic de acolo şi mai simt că am nevoie de o grămadă de chestii. Noi doi avem o relaţie specială : eu, că am hăinuţele alea roz drăguţe şi el că face cunoştinţă cu atâtea şi atâtea POS-uri. Recunosc , m-am pricopsit cu Raiffy, cardul meu fosforescent cam bagabont.

Câteodată, şi asta se întâmplă de cele mai multe ori înaintea zilei de salariu, e cam trist, abătut ,morocănos, şi cam falit. Ooops! Mereu îî spun : Asta este viaţa de card! Azi eşti folosit, mâine nu!Azi ai bani, mâine nu! Viaţă de card, ce să mai ..


Cât despre Black Friday..eh, eu nu aştept ziua asta  cu aşa mare entuziasm, mai ales ca BF la noi este ca iarna în Africa, adică nu există. Dar, întămplător fiind prin AFI ( pur şi simplu, eram prin zonă ca orice cetăţean) am dat de nişte mega-oferte, aşa de late BF. Ce magazine? Unele de haine,altele de alte haine …Noi , sexul feminin, cumpărăm DOAR REDUCERI, nu-i aşa fetelor?

Acum că scriu despre cumpărături, chestii, trestii, mă gândesc că am nevoie de un FOEHN nou, ală vechiul s-a învechit, generaţie mai veche 2018. O să dau un search pe eMAG, dar nu ştiu cum fac eu că de multe ori ajung pe epantofi.ro.

Fug să caut nu ştiu ce, dar caut..

V-am puuuuuuupat 😊

Foşnet de toamnă

 

 

Ca să încep ca în şcoala generală atunci când trebuia să scriem o compunere despre anotimpuri : A sosit toamna. Este oficial toamnă.Dacă nu mă credeţi,citiţi aici :
” Sezonul de toamnă începe odată cu echinocțiul de toamnă 2019 – luni, 23 septembrie, ora 10:50. ” ( sursa Libertatea)


De ce îmi place toamna? Simplu 😊 Este blândă, splendidă prin nuanţele ei şi melancolică. Cu toţii, avem aceea parte a noastră mai sensibilă , atunci când vedem frunzele de diferite culori şi forme cum se zbat să nu ajungă pe pământ. Să nu îmi spui că nicioadată, dar NICIODATĂ, n-ai gustat din emoţia toamnei.

Ador toamna. Ador bluzele nici prea călduroase, dar nici prea subţiri, cizmele de piele întoarsă, eşarfele şi amintirile din vară în suflet sau mai nou, în telefon. Mi se pare un anotimp firav şi timid. Apare pentru puţin timp  în viaţa noastră, iar apoi îşi lasă umbra uşor, uşor în trecerea vremii. Pictează cu grijă,atenţie şi emoţie , parcurile, copacii, privirile, oamenii.


Atunci când eram mai mică, nu prea îmi plăcea luna septembrie, deci toamna, pentru că asociam acest anotimp cu începerea şcolii, prin urmare, lenea mea acumulată pe parcusul vacanţei trebuia să ia sfârşit..Acum, anii au trecut şi realizez că , am îmbătrânit, în primul rând şi că …Ei bine, gata! Presimt că o scriu cu nişte lacrimi pe tastatură şi nu îmi doresc asta.

MINUNATUL PROCES DE ÎNGRIJIRE AL TOAMNEI.Toamna este un anotimp grijuliu. Ea ştie că se apropie sora ei cu tenul alb, nervoasă şi tot timpul rece, Iarna, iar aceasta avertizează copacii că se apropie o lungă şi friguroasă perioadă, tocmai de aceea copacii înceteză să mai alimenteze frunzele cu apă şi substanţe nutritive. Fiecare frunză răspunde la acest semnal construindu- un strat protector, format dintr-o substanţă asemănătoare cu pluta, care blochează orice trecere de la frunză spre restul copacului şi face ca, în cele din urmă, frunza să se desprindă de copac şi să cadă. Frunzele prind diferite nuanţe de portocaliu sau roşu.
Frunzele căzute nu se risipesc Datorită insectelor şi vietăţilor din sol, toată această materie se transformă în humus, un element foarte bun pentru fertilizarea solului. Şi uite aşa, tot procesul acesta complex are un sens, iar toamna munceşte cu spor pentru funcţionalitatea perfectă a ciclului anotimpurilor.
Mulţi copaci desi sunt goi, nu sunt trişti. Şi nu mă surprinde deloc asta. Nu se plâng de dispariţia frumuseţii lor, pentru că ei ştiu că orice sfârşit reprezintă de fapt un nou început. Ar trebui să învăţăm mai multe de la natură decât de pe Facebook, ar trebui să visăm mai mult, însă este greu, nu ne putem da un check-in în eternitate. Sau poate da…😊 Dacă te descurci destul de bine cu ” setările de la Facebook „, poţi face asta uşor.

Ce face Toamna pentru natură este inedit! Toţii copacii o aplaudă pe regina lor , regina învelită în fum, cu ochii înflăcăraţi de dor şi glasul domol ca a unei mamei.
Poeţii o divinizează, pictorii o visează, iar omul o priveşte ca pe o operă de artă – aşa aş descrie toamna.

N-am cum să nu o iubesc.
Te ador, toamna mea…

Pagină de jurnal – Grecia 2019

 

 

M-am îndrăgostit. Cred că mă declar pe veci îndrăgostită de albastrul Greciei, de muzica ei şi de peisajele superbe. Nu sţiu de unde și cum să încep, însă pentru că voi sunteti prietenii mei, am să vă povestesc pe scurt experiența mea în frumoasa Ellada.

Am fost după cum poate bine ați văzut ( unii dintre voi) pe insula Thassos. Știu ce gândiți :” Ca fiecare român care vrea in Grecia te-ai dus în Thassos.” Într-adevăr, sunt mulți români și bulgari aici, asta nu numai datorită faptului că insula este aproape de noi aproximativ 600de km de la Bucureşti ,dar și a faptului că insula oferă niște peisaje unice și de-a dreptul speciale.
Un pic de istorie!
Zeus, marele zeu al grecilor, o răpeşte pe Europa, fiica regelui fenician Agenor, şi o duce în Creta. Agenor, îşi trimite fii în căutarea surorii lor şi, unul dintre ei, Thassos ajunge pe acestă insulă. Încântat de clima şi resursele naturale din insulă şi pentru că porunca tatălui său spunea că nu se poate întoarce acasă fără sora lui, Thassos hotăreşte să se stabilească definitiv pe aceste locuri.

Pe ferryboat am fost întâmpinată de vestiții pescăruși. I-am îndulcit cu un croissant cu ciocolată , cumpărat de la o benzinărie din Bulgaria şi tot drumul am arătat ca Statuia Libertăţii cu o mănă ridicată şi părul vâlvoi. Am fost copleşită de frumuseţea zonei, simţeam că sunt doar eu pe Marea Egee şi insuliţele care o îmbrăţişează cu căldura nisipului lor.

Tot drumul până la hotel am stat cu ochii lipiţi pe geam, nu voiam să pierd nimic. Eu şi prietenul meu,ne-am cazat la Royal Paradise Beach Resort & Spa, la câţiva km de Potos. Recomand cu încredere acest hotel, serviciile sunt excelente, personalul foarte, foarte prietenos, cald şi atenţi la detalii, iar resortul este foarte cochet,cu o grădină imensă de măslini,aerul parcă miroase a pâine din aceea cu măsline, iar plaja hotelul este foarte bine amenajată şi elegantă. Cu siguranţă,îmi va lipsi Fresh-ul de portocale şi plaja cu nisipul alb şi fin.

Am rămas profund impresionată să descopăr că grecoaicele sunt nemaipomenit de prietenoase. Zâmbesc, te intreabă ce faci şi dacă le place ceva la tine, nu se sfiesc să îţi spună. Mi se păreau superbe când vorbeau engleza lor sâsâită şi îţi zâmbeau tot timpul. Mi-am făcut o nouă prietenă, Konstantina, chelneriţa simpatică de la restaurantul hotelui care semăna foarte bine cu Milla Kunis. Sunt tare fericită că am o prietenă grecoaică şi că la anul sunt invitată în oraşul ei natal, Thessaloniki.
Iar bărbaţii , mi se par mereu puşi pe glume şi …mmm..frumoşi.
În fine, fiind obosiţi după un drum de 12 ore, în prima zi am lenevit pe plajă, am înnotat somnoroşi şi am făcut câteva poze..Relaxare totală.

Ziua a doua : Am vizitat satul Theologos, care în traducere ar însemna „Teologul” sau „Cuvântul lui Dumnezeu”. Un sat atestat în anul 1287. Turcii s-au stabilit aici intre anii 1479- 1538, iar din anul 1813 , zona a fost cedată Egiptului până în 1912 când a revenit grecilor.

Satul este plin de flori și de pomi roditori, cu străduţe foarte înguste şi intortocheate , împodobite cu tot felul de căsuţe cu arhitectură specifică a acestui loc. Am observat că în zonă era erau foarte mulţi nemţi. În excursia noastră, am dat peste multe gănuişe şi chiar de un măgăruş.
Îţi poţi cumpăra suveniruri de tot felul : vin, ulei, măsline specifice insulei Thassos. Satul Theologos este renumit şi pentru tavernele sale, unde te mâncă carne de miel sau de ied rotisat.
Mi-a plăcut tare mult satul , îmi dădea impresia de pustietate ca şi cum timpul ar fi stat pe loc, iar localnicii erau tare fericiţi şi împăcaţi cu asta , în timp ce, copii se jucau bucuroşi cu mingea, iar bărbaţii meştereau prin ateliere.

Următoare zi, am pornit în croazieră cu Blue Sky I din Potos. Orice vacanţă la plajă, trebuie să includă neapărat plimbarea pe mare. Biletul pentru o persoană costă 25 €.

Blue Sky I mi se pare cel mai mare vaporaş de croazieră din Thassos, condus de un echipaj format dintr-un căpitan, cinci membri şi o barmanită simpatică şi frumuşică foc.Traseul este hotărât de către căpitan în fiecare dimineață și uneori schimbat pe parcurs.
Imediat după plecare, se servește micul dejun: ceai, cafea, pâine, unt și dulceață. După ce ne-am pornit şi noi motoarele, a urmat înviorarea, adică în traducere de vacanţă: înotul de dimineaţă.
Vaporaşul a oprit într-un golfuleţ cu apa ca de smarald , unde am înnotat cu frică pentru început, pentru că am puţin rău de mare, însă după ce am prins curaj şi după ce am fost vrajită de mare nu mai voiam să mă reîntorc pe vas. Mi-am spus că l-aş putea salva pe Jack, dacă nu ar fi fost deja mort.A fost o experienţă de neuitat.


Am şi pescuit şi era cât pe ce să prin peştişorul de aur, însă n-am vrut să îl rănesc şi n-am tras foarte repede de udinţă, aşa câ , în momentul în care am simţit că ceva îmi smulge momeala, n-am făcut nimic, pentru că n-am vrut să îl sperii. Ca un peşte bagabont, a plecat cu momeala mea şi m-a lăsat cu o durere în orgoliul meu de viitor pescar blond.
Plimbarea nu este deloc plictisitoare , pentru că mereu există diferite opriri, în golfuleţe frumoase, cu apă de culoare turcoaz – smarald.
Spre Aliki: se vede mănăstirea Arhanghelului Mihail, Aliki, Giola – uneori se oprește aici, alteori nu. Noi am prins puţin marea agitate, iar căpitanul a hotărât că este periculos să ne îndreptăm spre Giola. Am avut parte şi de oprire lungă, de aproximativ o oră , unde cei care doresc sunt transferați cu bărcuță la mal pe o plajă. O plajă foarte intimă, unde se poate ajunge doar pe mare. Am stat ca o şopârliţă la soare. În apă, am intrat rareori, pentru că erau foarte multe pietre şi arici de mare.

Odată reîntorşi pe vaporaş, am servit prânzul pregătit de echipaj pe bord, anume : souvalaki , paste, salată grecească , suc şi vin. Mâncarea foarte bună şi gustoasă. A fost un prânz inedit, aveam părul ud şi nisip uscat pe picioare.

Vaporaşul are şi un bar care este aprovizionat foarte bine cu apă,bere, sucuri, dulciuri, cipsuri, crănţănele, biscuiţi, cafea sau vin.

În a patra zi, am ţinut morţiş să ajungem la Giola sau cum mai este numită, Piscina Sirenelor. De ce piscina sirenelor? Ei bine, în mitologia greacă este cunoscutâ legenda sirenelor din Thassos care atrăgeau marinarii cu cântecele lor. Se pare că Giola a fost ,,cuibul ” acestor sirene. Potrivit unei legende, Giola era ,,ochiul lui Zeus„, cu care acesta îşi spiona soţia. Altă legendă spune că Giola a fost creată de Zeus pentru Afrodita, pentru a se înbăia. Din acest motiv, Giola mai poartă şi denumirea de ,, Lacrima Aphroditei”.
Eu cred in mituri şi în magie. Mă ştiţi. Ceea ce se află aici este ceva …care nu poate fi descris în cuvinte. Giola este o piscină naturală săpată în stâncă de valurile mari. Marea aici este mai agitată şi are culoarea cernelei. Valurile sunt destul de mari şi de puternice. Acum înţeleg de ce căpitanul a schimbat planul cu o zi în urmă.
Drumul până la acest loc minunat nu este deloc unul uşor, iar eu neştiind asta, venisem pe platforme, cu pantaloni din denim scurţi poriviţi pentru ieşitul în mall , un top minuscul şi gentuţă. În momentul când am văzut ce drum am de coborât, am spus revoltată ca eu nu mai fac această excursie, însă prietenul meu, Andrei, tot făcea mişto de mine, aşa că asta m-a ambiţionat teribil. Mi-am spus că femeile sunt cele mai puternice, şi că dacă Cleopatra a condus un întreg popor în picioarele goale, pot şi eu să cobor un amărât de drum pe platfome abia cumpărate. Aşa că ,mi-am activat modul Blonde Off-Road şi am ajuns acolo,înjurând, zâmbind şi mestecând gumă

Am reuşit şi am fost extrem de mândră de mine! Am reuşit şi nu mi-a părut rau deloc că m-am chinuit puţin ( mai mult ) pe drumul către Giola. 

Următoare oprire a fost la Mânăstirea Mihail. Mănăstire construită pe marginea unei stânci şi care oferă cea mai frumoasă privelişte asupra Mării Egee.
Accesul se face numai într-o ţinută decentă, aşă că măicuţele fiind ospitaliere , împrumută turiştilor haine pentru a se acoperi. Eu de exemplu, am primit o fustă şi o camaşă foarte largă, însă m-am potrivit de minune. Mă asortam cu totul!
Aleile acesteia sunt pavate şi te conduc către biserica veche, către magazinul bisericesc sau către terasa care oferă perspectiva spre Muntele Athos. La această mânăstire se află o parte a Sfântul Piron folosit pentru crucificarea lui Iisus Hristos.
Ca impresie, nu pot să spun că biserica m-a fascinat, însă priveliştea îţi taie răsuflarea, este superbă, iar dacă eşti în Thassos merită trecută pe lista cu locuri de vizitat

.

Şi am ajuns la vestita Paradise Beach. Din nou am dat de vreo 500 m de drum uşor accidentat, din nou cu platfome pentru că am vizitat în aceeaşi zi cu Giola, şi din nou am înjurat de câteva ori, dar cred că mai mult de foame.
Linia orizontului este întreruptă de o insuliţă în formă de triunghi numită Kinira.

Plaja este înconjurată de stânci, frumuşică, amenajată cu umbreluţe şi şezlonguri contra cost.Noi nu am stat pe plaja pentru că era deja aproape ora 19:00, însă ne-am oprit să mâncăm la restaurantul de pe plajă.

Trec peste faptul că două Pizze mega sărate , două salate mega sărate şi două deserturi improvizate ne-au costat 80 €. Ne era atât de foame că am putut devora doar fresh-urile de portocale, mâncarea a fost foarte sărată şi deloc gustoasă. În schimb, pisicile m-au făcut să îmi treacă supărarea. Erau peste 20 de pisici acolo, cred că ar trebui să se numească Cats’Beach sau Plaja Pisicilor.

În altă zi, am vizitat Panagia, un sat de munte ce nu trebuie ratat. Casele sunt împodobite cu flori, majoritatea albe,străduţele foarte înguste urcă şi coboară ca într-o poveste, totul fiind foarte rustic.

Aici se află Fabrica de ulei de măsline Sotirelis, unde am avut ocazia de a vedea primele două fabrici de ulei: cea care funcționa cu o moară cu apă și a doua, cu o pompă hidraulică. Și totodată poți învăța despre procesul de fabricație. Tot aici, se află şi cel mai bătrân măslin din Thassos.

Ştiţi că există apă fermecată în Panagia? Se spune că , domnişoarele care beau din izvoarele aflate aici se vor mărita în Thassos, iar cuplurile care beau această apă în acelaşi timp, privindu-se în ochi, vor rămâne împreună pentru tot restul vieţii. Ghinion pentru tine, Andrei! 😊
Tot la Panagia, se mai păstrează tradiţia dulceţurilor de nuci verzi ori de smochine, iar mierea de pin este comoara insulei, este foarte rară şi greu de obţinut.

Am cumpărat o grămadă de suveniruri de aici de o la bătrânică foarte cochetă, frumoasă cu o engleză aproape perfectă. Semăna cu Rose din filmul Titanic varianta 70 de ani, cu păr roşcat şi ochii ca de smarald. Ce femeie superbă!

Am vizitat mai multe plaje în următoarele zile şi capitala Thassos de care m-am îndragostit , mai ales de apusul ei. Niciodată nu am prins luna cum se dezgolea de după munţi, în timp ce soarele era îmbrăţisat de valurile albăstrui ale Mării. Oraşul văzut noaptea este superb, romantic şi mi-a oferit nişte sentmente aparte.

La sfârşitul sejurului nostru, managerul hotelului ne-a luat prin surprindere cu un mic cadou care conţinea o sticlă de ulei de măsline specific lor şi două punguliţe cu măsline.Am pus punguţa frumos în maşină, am inchis uşa, m-am mai uitat o dată la mare şi mi-am pus ochelarii de soare …Am plecat.

BLONDA VS LEXUS

La întoarcere pe drumul din Bulgaria, am avut parte de o aventură care putea să se termine urăt, însă eu am salvat situaţia ca un blond erou ce sunt. Am fost urmăriţi cam jumătate de drum în Bulgaria de un Lexus . Norocul nostru a fost că eu am încurcat, din nou, drumul şi aşa am scăpat. Noi o luasem pe o străduţă greşită, iar când am realizat că am greşit , am revenit pe autostradă, unde…SUV-ul ne aştepta pe avarii în mijlocul autostrăzii. Am trecut pe lângă ei şi atunci i-am văzut : doi bărbaţi cu cefe late, chelioşi şi ochelari de soare, gesticulau de zor şi au pornit în grabă atunci când am trecut pe lângă ei. Andrei a accelerat ca un nebun şi…ei s-au lăsat păgubaşi. Mă gândesc că ei neştiind de ce ne-am oprit de fapt, or fi crezând că le-am luat numărul de înmatriculare şi putem suna poliţia.

Pe drum, mă gandeam că…am furat câteva pietre din grădina hotelui, poate de asta ne urmăreau bulgăreţii?
Putem învăţa ceva din pâţania aceasta: faptul că nu ştii să de ghidezi după Google Maps poate avea avantajele ei, chiar te poate salva şi de la moarteee.
Ah, şi era să rămân fără telefon, tot în Bulgaria prin Kardzhali. Noroc cu Andrei care a vărsat toată sticla de Pepsi pe pantalonii lui albi. Vă daţi seamă ca am vrut să îî fac poze, dar cu ce? Aveam doar ambalajul de la o ciocolată în mână.
Am intrat în panică, nu mai puteam să respir şi pe urmă, am alergat ca o nebună în benzinărie. Am strigat : My telephooooneeeeeee!!!
Şi atunci am văzut că râdeau angajaţii pe acolo şi mi l-au dat. Sărăcuţu` de el, nu ştie bulgară, doar puţină rusă, dar şi asta mai mult spre moldovenească.
Sunt un erou, sunt eu, iar aceasta a fost o parte din vacanţa mea pe Insula Thassos. Vacanţa aceasta a fost una din cele mai frumoase. Thassos este o insulă superbă şi sper că la anul să pot descoperi o altă particică din frumoasa şi visătoarea Grecie.

—– DISCUŢIE ÎN MAŞINĂ-

Andrei, cum se numesc copacii ăştia cu măsline? Olivieri, nu?
– Cuuum!?
– Ah, iartă-mă, am tot văzut cuvântul OLIVE peste tot , încât pentru câteva minute, nu mai ştiam cum se numesc copacii aceştia olivieri. Mersi Andrei