v

now browsing by category

foloseste layout vertical

 

Magie si zambete

 

Este foarte greu sau chiar imposibil să poţi începe să explici magia. Îţi trebuie o imaginaţie dincolo de toţi norii de pe cer şi un suflet mare,colorat. În cazul meu, cred ca v-aţi prins , ce culoare are sufletul. Nu cred că poţi scrie despre magie, cine ar citi cu siguranţă ar comenta ceva de genul : ‘’Ce aberaţii!’’, iar eu nu îmi doresc ca cineva să îmi distrugă farmecul acestor clipe. Magia o simţi, la fel se întâmplă şi cu fericirea. Ţi-e greu să răspunzi la întrebarea ‘‘ Pe tine ce te face fericit?‘‘, în schimb poţi simti întens acest sentiment. Ne este greu să folosim cuvintele când noi suntem făcuţi din nemărginite emoţii şi trări.

Magia vine la pachet cu multe steluţe cu sclipici ,zâmbete şi o pereche de mănuşi , iar toate acestea fără instrucţiuni de folosire. De ce mănuşi? Pai eu din experienţă vă pot spune ,că dacă foloseşti sclipici fără mănuşi, ajungi să îţi dai şi în ochi, iar după aceea..mi-e teamă, ca viaţa ta va lua o altă întorsătură. Uitaţi-vă la mine, aţi vrea să ajungeţi aşa visători, boemi şi aerieni? Eu ador asta, dar voi..v-aţi putea obişnui cu o viaţă trăită pe moment? Prin urmare, pentru protecţia voastră, vă recomand mănuşi. Se ia câte o stea, un vis, o dorinţă şi începeţi operaţiunea: SCLIPICIREA. La mine a durat ceva, pentru că tot timpul eram nemultumiţă de culoare şi de intensitatea strălucirii. Îmi doream o magie extraordinară, nemaivăzută. Dar, mi-am dat seamă că …magia exista indiferent cât roz sau alb aş fi pus eu. Am ratat ceva timp, magia mea , pentru că eram ocupată..cu alegerea nuanţelor. Aşa că învăţaţi de la mine! Nu pierdeţi timpul cu lucruri neîmportante, trăiţi magia zi de zi aşa cum se arată ea. Cât de des puteţi, deschideţi larg ochii şi turnaţi din tubul cu praf magic peste…orice vă face pe voi fericiţi.

Cât despre zâmbete..Ştiaţi că ele pot fi auzite, ci nu doar văzute? Asta se poate întâmpla, doar prin intemediul magiei. Pai altfel cum?! Eu mă declar norocoasă pentru că am reuşit să aud vibraţiile lor. Zâmbetele se aud ca o bucurie ţinută captivă într-un clopot de sticlă. Au intensitatea unei copilării târzii. Zâmbetul se aude ca o fericire mică şi sinceră. Din păcate, l-am auzit şi ca pe un dor..un dor format din note muzicale triste acompaniate de o tonalitate joasă. Fără instrucţiuni în dotare, n-am ştiu cum să reacţionez. M-a curprins tristeţea , iar cu răbdare şi îmbrăţişări calde, zâmbetul trist a început să sune uşor, uşor a .. înseninare.

 Test de imaginaţie

Cum se aud zâmbetele? Eu am descoperit că zâmbetele se pot auzi ca :

  • nişte nori pufoşi atunci când se ciocnesc între ei
  • bucuria unui copil atunci când primeşte o jucărie nouă
  • picăturile de ploaie pe pielea noastră uscată
  • răsărit ce încălzeşte cu blândeţe valurile…vieţii
  • o iubire ce înfloreşte în sufletele îndrăgostiţilor
  • o aşteptare care pare o veşnicie
  • un pian căruia îî lipseşte pasiunea artistului

Acestea au fost cele mai simple exemple. Sper că nu v-am încurcat prea mult. Pentru mine, zâmbetul reprezintă mult mai mult decât poziţia buzelor într-un plan simpatic , dar uneori fals. Zâmbetul se simte, indiferent de persoană, anotimp sau stare , iar acesta devine unul sec dacă nu adăugăm peste el puţin praf magic, sinceritate şi..ruj roz.

Voi când aţi ascultat ultima dată cu atenţie un zâmbet?

CODE NAME: DEEA KILLER

Bunaaa zâmbăreţii mei!!! Astăzi (adică ieri înainte de a ne cutremura..brr..-later edit) mă simt 2 in 1 ‘CA CAFEAUA’ : luptătoare si zâmbitoare. Pentru că d-aia! Pentru că pot! Că e ofertă de weekend! Sâc! 🙂 Dar mai bine să vâ povestesc despre seara mea de sâmbătă.

Am trecut si pe la cinema, unde ne-am delectat cu ”HUNTER KILLER” . Un film, ce părea genul ala, știți voi, cu mult sânge si ‘pac-pac’, dar na, e sâmbătă și treacă de la mine, merg și niște împușcături . Nu-i tocmai filmul romantic la care visam, însă până la final a reușit să mă impresioneze, să mă acapareze și să mă transpună în poveste. Pe tot parcursul a celor două ore de film, am fost trup și suflet alături de echipajul de pe vas. Războiul imaginar s-a purtat între taberele clasice (da, ati ghicit deja) : americanii și rușii. Nu m -am putut abține să nu țin cu americanii, pentru că da, sunt niște simpatici și salvatori ai omenirii și băieții buni (ca in toate celelalte filme) și bonus nu îmi place nici limba rusă.. Ok, okk, iar Gerard Butler e drăguț în uniformă ..mmm..

Devotament. Loialitate. Curaj

Iata trei „elemente” ale vieții pe care acest film mi le-a înfățișat în diferite ipostaze. M-a făcut să mă emoționez, m-a făcut să înțeleg cât de mult înseamnă pentru unii și un singur minut, m-a ancorat în submarinul acela și mi-a lăsat tot rozul pe uscat.

Mă gândeam că mi-ar fi plăcut să lucrez în armată. Îmi place uniforma(deși, aș mai fi schimbat una alta la ea), șepcile alea, care îți ascund orice frică din privire ( eu n-aș avea ce să ascund, poate doar prea marele meu curaj) și ghizodanele acelea super ultra dotate. Oare ce or conține?! Am văzut lanterne, măști de oxigen, muniție, bandaje.. Dar, oare asta-i tot? Adică, am avea nevoie de toate astea? Eu cred că aș mai fi adăugat :

  • Placă de păr
  • Trusă de cosmetice
  • Haine de schimb
  • Pantofi
  • Oglindă
  • Parfum
  • Dischete demachiante/demachiant
  • Pila pentru unghii

Mi se par așa de bază. Dacă o sa trebuiască sa merg într-o misiune super secretă și am nevoie de tocuri cui? Dacă, dacă, dacă? De la atâta alergat, cățărat și salvat oameni, sigur o să transpir,deci va trebuie să mă schimb. Asta, imediat după un duș bun sau o baie într-un lac ceva, de preferabil fără crocodili, pești piranha sau șerpi.

Cred că m-aș fi potrivit în serviciile secrete, să folosesc tot felul de programe și tehnologii de ascundere, camuflare și detectare. Să fiu la fel de discretă precum un cameleon lângă pradă ( sau vânător). I-aș asigura pe amiral și pe căpitan, că râsul meu ar deveni silențios și că m-aș impune precum un aisberg : rece și de neclintit( cu o inimă mare și caldă pentru toată lumeaaaaa).

O secvență foarte mișto și care mi-a demonstrat că filosofia mea de viață este sănătoasă este atunci când căpitanul Glass ( căpitan al navei americane) a trebuit să ia o decizie de viață şi de moarte. S-a uitat pătrunzător și plin de încredere în ochii așa , zisului inamic și a luat în mod tacit o decizie. Deznodământul este unul fericit, adică a supraviețui toată lumea. Rusul întreabă : ” De unde ai știut că se va întâmpla asta?” Butler în rolul lui Glass îi răspunde : ” N-am știut, dar am sperat.” M-am simțit pentru câteva minute în rolul Căpitanul Glass la cârma propriei mele vieți. Nu știu ce și cum sau ce va fi, însă SPER la bine. M-am simțit mândră și eu, am zâmbit și mi-am spus în mintea mea ” Bravo băieți, bravo Andreea și bravo scenaristului

Revenind la viaţa noastră reală, este cel mai bun film din 2018 pe care l-am văzut, și le-am văzut cam pe toate până acum. La filmul acesta, am avut parte de acțiune și strategii din plin, suspans la maxim și actori cu replici foarte mișto, care într-o oarecare măsură, îți dau de gândit asupra anumitor valori morale și situații din viață.

Biletul merită tot bănuții. Vi-l recomand cu drag și aștept părerile voastre mai jos, în secțiunea comentarii. Dacă vreți sa aruncați un ochi la trailer-ul filmului, il gasiti in bara din dreapta ,mai sus sau puteți face click aici.

Eu o sa rămân tot la roz și zile senine, fără arme și torpile.

Puuuupici