Poarta magica

Poezia este deschiderea si inchiderea unei usi, lasandu-i pe cei care privesc prin deschizatura sa ghiceasca ce s-a vazut in frantura aceea de clipa.

Carl Sandburg

Mi se pare uimitor cum putem cuprinde infinitul în câteva versuri. Ador că pot  simți puțin din melancolia și misterul acestei lumi, așa că scriu..și..scriu..

Sunt fericită

Este o stare care te face să te întrebi ce înseamnă o ploaie, un soare sau o simplă gâză rătăcită printre oameni. N-am crezut vreodată că fericirea te poate epuiza de propriile gânduri şi frici. Îţi dă curajul să trăieşti fiecare zi fără să te gândeşti la acea înlăţuire a cuvântului ,,dacă’’.


Mi se părea de neatins acest sentiment de fericire, umblam mereu cu grijă şi foarte atentă după el, însă a apărut când mă aşteptam mai puţin si eram complet nepregătită. M-a luat prin surprindere şi m-a pus la pământ cu zâmbetul ei molipsitor şi roşu. Roşul..culoarea pasiunii şi a vinului lăsat neterminat în paharul înalt de sticlă.


În fiecare seară, luna este înlocuită cu căldură şi dorinţă de soare, iar dimineaţa zorile mă gâdilă lin şi uşor printre gene, fredonând melodii vechi de dragoste.


Iar eu..visez şi iar visez, marea prin ochii tăi. Îm pictez prin respiraţii controlate viaţa alături de tine pe un şevalet uitat la malul mării acum mult,mult timp.
Da, sunt fericită. Zâmbesc a fericire şi a vise…

02.11.2019

Dor

Te-am aşteptat de mult să vii…

Spre apus mi s-a părut că îţi vâd chipul pe cerul înstelat de vise.

Am tremurat, sub palate de nisip clădite pe speranţe de azi, de ieri , de mâine..

Anotimpul , ce odinioară mi-l pictai cu ochii închişi,

S-a prefăcut într-o emoţie târzie de toamnă.

Aş vrea să te revâd, zâmbind..sensibil şi timid.

Să te descriu, nu-mi ajung cuvintele.

Să te iubesc, nu-mi ajunge timpul..

Ador să te visez în eternitatea mea de muritoare.

28.11.2018