dsc_1598-1473276753-233
Andreea

Andreea

Blonda, blogerita part time, insa visatoare cu norma intreaga !

EFEMER

 

 

 

De-aș merge pe pașii pierduți de prin nisip,

M-aș rătăci și cu busola.

Cerul s-a reîncarnat în noapte,

iar soarele s-a refugiat într-o moleculă, blondă și vie.

Cu ochii închiși,mă rog și zăbovesc puțin, la ușa veche de metal,

 dintre ieri și mâine, dintre azi și tine.

 

Mă simt neputincioasă să-mi sufoc lacrimile, pe un colț de lună spartă.

Și totuși, speranța îmi umple sufletul cu priviri albastre fixate prin mine.

Tu aveai ochii albaștri, nu?

Greșesc când visez, căci visul este o capcană a omenirii.

Valul îmi spală pașii și îmi fură ultimele amintiri dintr-un nisip din mână..

Share on facebook
Facebook
Share on telegram
Telegram
Share on whatsapp
WhatsApp

Mai multe articole

Poezie

    Te-am aşteptat de mult să vii…Spre apus mi s-a părut că îţi vâd chipul pe cerul înstelat de vise.Am tremurat, sub palate de nisip clădite, Pe speranţe de azi, de ieri , de mâine.. Anotimpul , ce odinioară mi-l pictai cu ochii închişi,S-a prefăcut într-o emoţie târzie de

Îndrăgostită de un infinit

      Dacă nu era soarele să-mi încalzească lacrimile pierdute pe chip,Inima-mi era și-acum un plin de piatră ud.Eram o naufragiată pe-un suflet timid, descurajat și singur.Cu ochii înfometați de frică, așteptam să vină ..Nu mă intreba ce…Nu știu..probabil n-am știut vreodată..N-am să știu să-ți răspund..Dar astăzi, după un

Frig

    Frig.Roșu.Blondă.Plouă mărunt.Negru.Frig.Nimic nu seamănă cu trecutul.Am fumat prea mult.Ochii își amitesc acel căprui turbat.Nici seara nu mai vine.Nici tocuri nu mai port.De-aș mai avea două suspine în inimă să ți le șoptesc, ți-aș lustrui privirea, glasul, tot ce mi-a lipsit.Mi-e sortit să trăiesc printre dorințe.Nimic nu seamănă cu

Share on facebook
Facebook
Share on email
Trimite pe e-mail
Share on print
Tiparire articol
Share on whatsapp
WhatsApp