pink_heart_facebook_cover_1344591196
Andreea

Andreea

Blonda, blogerita part time, insa visatoare cu norma intreaga !

Fericirea este…ROZ!

 

 

Dacă tot îmi place rozul atât de mult, m-am gândit să scriu un pic despre..evident ROZ. Da, nimic special despre asta : rozul este o culoare ce reiese din combinarea culorilor alb şi roşu. Pentru mine albul reprezintă inocenţa şi liniştea pe când roşul naşte pasiuni, gânduri şi dorinţe extreme. Roşul este culoarea vinului lăsat neterminat în paharul înalt de sticlă. Amestecul celor două mi se pare o combinaţie interesantă, un amestec format din două lumi total diferite. Îmi place să îi spun :un contrast ucigător.

Şi bineînţeles, toata zarva asta creată de cele două au un rezultat, o nouă nuanţă pe paleta culorilor. După mine, rozul reprezintă un echilibru corect, atent lucrat şi cald. Totodată, mi se pare o culoare care a luat naştere fulgerător prin diferenţa clară a celor două culori, dar din explozia asta a ieşit ceva inedit de viu.

De ce iubesc rozul? Simplu. Mă înveseleşte. Îmi dă un sentiment de tinereţe veşnică şi mult, mult pozitivism. Mă face să mă simt foarte feminină şi delicată. ( Sper doar să nu simt doar eu asta). Când o prietenă îmi vorbeşte de romantism , îmi vin în cap imagini cu bomboane, felicitări şi fundiţe roz. Rozul înseamnă fericire.

Sunt eu nebună sau rozul seamană cu o puştoaică care te ia în braţe şi îţi spune “Hai!”,dar nu ştii destinaţia.Aceasta te duce în trecut când existau poveşti cu prinţi şi prinţese. Pare a avea ceva puteri magice. La mine chiar are, în sensul că prietenii când mă văd îmi spun des ( des însemnând zilnic) :

‘’Ah! Nu mă aşteptam..roz! Ce surpriză! “

Hai să vedem dincolo de prejudecăţi şi limite. Rozul nu înseamnă piţiponceală, înainte de toate este o culoare. Culorile nu au avut niciodată vârstă. Nu cred ca ele vin cu instrucţuni de purtare a acestora . Ar fi ciudat să vedem pe etichete texte de genul :

  • Albul indicat pentru vârstele între 30-40 ani.
  • Galbenul este indicat pentru vârstele curpinse între 15-25 ani.

Haideţi să ne colorăm din ce în ce mai mult vieţile, zilele şi chiar necazurile purtând orice culoare dorim, iar noi ne dorim muuult ROZ. Aşă că lăsaţi la odihnă negrul în dulap şi scoateţi hăinuţele, eşarfele şi pantofii coloraţi. Nu avem limită de vârstă.

Şi ca un exerciţiu gândiţi-vă când veţi avea 80 ani şi sună poştaşul cu pensia. Doar gândiţi-vă..ce sentiment, ce trăire când încercaţi aşa uşurel să vă daţi jos din pat şi picioarele vor atinge papuceii roz şi pufoşi. Momentul acela când vă luaţi halatul din satin roz de pe fotoliu şi cu senzualitate îl puneţi pe voi. Oare o să vă mai gândiţi la pensie sau la frumuseţea vârstei pe care o aveţi şi vă bucuraţi de ea? Eu una, sper să prind aceşti ani pentru a experimenta asta. Cred ca nu m-ar mai deranja ce pensie aş avea din moment ce am tot acest arsenal de viaţă la mine. Da, şi  un căţeluş ca să nu fiu singură. Ceva micuţ şi rău, dar iubitor cu stăpâna.

Îmi doresc să vă vad exact cum îmi place mie: roz şi zămbitori, iar optimismul şi bucuria să nu lipsească niciodată. Căci oricât de mult roz ai purta, fără acestea două…nu valorează nimic. Aşă că cele trei nu se separă, ci se includ toate într-un farmec aparte. Vă garantez eu pentru asta!

P.S. Regula se aplică şi în cazul bărbaţilor.

Mai multe articole

Poezie

    Te-am aşteptat de mult să vii…Spre apus mi s-a părut că îţi vâd chipul pe cerul înstelat de vise.Am tremurat, sub palate de nisip clădite, Pe speranţe de azi, de ieri , de mâine.. Anotimpul , ce odinioară mi-l pictai cu ochii închişi,S-a prefăcut într-o emoţie târzie de

Îndrăgostită de un infinit

      Dacă nu era soarele să-mi încalzească lacrimile pierdute pe chip,Inima-mi era și-acum un plin de piatră ud.Eram o naufragiată pe-un suflet timid, descurajat și singur.Cu ochii înfometați de frică, așteptam să vină ..Nu mă intreba ce…Nu știu..probabil n-am știut vreodată..N-am să știu să-ți răspund..Dar astăzi, după un

Frig

    Frig.Roșu.Blondă.Plouă mărunt.Negru.Frig.Nimic nu seamănă cu trecutul.Am fumat prea mult.Ochii își amitesc acel căprui turbat.Nici seara nu mai vine.Nici tocuri nu mai port.De-aș mai avea două suspine în inimă să ți le șoptesc, ți-aș lustrui privirea, glasul, tot ce mi-a lipsit.Mi-e sortit să trăiesc printre dorințe.Nimic nu seamănă cu

Share on facebook
Facebook
Share on email
Trimite pe e-mail
Share on print
Tiparire articol
Share on whatsapp
WhatsApp