43877936_1028872123961235_9182343124809154560_o
Andreea

Andreea

Blonda, blogerita part time, insa visatoare cu norma intreaga !

Foşnet de toamnă

 

 

Ca să încep ca în şcoala generală atunci când trebuia să scriem o compunere despre anotimpuri : A sosit toamna. Este oficial toamnă.Dacă nu mă credeţi,citiţi aici :
” Sezonul de toamnă începe odată cu echinocțiul de toamnă 2019 – luni, 23 septembrie, ora 10:50. ” ( sursa Libertatea)


De ce îmi place toamna? Simplu 😊 Este blândă, splendidă prin nuanţele ei şi melancolică. Cu toţii, avem aceea parte a noastră mai sensibilă , atunci când vedem frunzele de diferite culori şi forme cum se zbat să nu ajungă pe pământ. Să nu îmi spui că nicioadată, dar NICIODATĂ, n-ai gustat din emoţia toamnei.

Ador toamna. Ador bluzele nici prea călduroase, dar nici prea subţiri, cizmele de piele întoarsă, eşarfele şi amintirile din vară în suflet sau mai nou, în telefon. Mi se pare un anotimp firav şi timid. Apare pentru puţin timp  în viaţa noastră, iar apoi îşi lasă umbra uşor, uşor în trecerea vremii. Pictează cu grijă,atenţie şi emoţie , parcurile, copacii, privirile, oamenii.


Atunci când eram mai mică, nu prea îmi plăcea luna septembrie, deci toamna, pentru că asociam acest anotimp cu începerea şcolii, prin urmare, lenea mea acumulată pe parcusul vacanţei trebuia să ia sfârşit..Acum, anii au trecut şi realizez că , am îmbătrânit, în primul rând şi că …Ei bine, gata! Presimt că o scriu cu nişte lacrimi pe tastatură şi nu îmi doresc asta.

MINUNATUL PROCES DE ÎNGRIJIRE AL TOAMNEI.Toamna este un anotimp grijuliu. Ea ştie că se apropie sora ei cu tenul alb, nervoasă şi tot timpul rece, Iarna, iar aceasta avertizează copacii că se apropie o lungă şi friguroasă perioadă, tocmai de aceea copacii înceteză să mai alimenteze frunzele cu apă şi substanţe nutritive. Fiecare frunză răspunde la acest semnal construindu- un strat protector, format dintr-o substanţă asemănătoare cu pluta, care blochează orice trecere de la frunză spre restul copacului şi face ca, în cele din urmă, frunza să se desprindă de copac şi să cadă. Frunzele prind diferite nuanţe de portocaliu sau roşu.
Frunzele căzute nu se risipesc Datorită insectelor şi vietăţilor din sol, toată această materie se transformă în humus, un element foarte bun pentru fertilizarea solului. Şi uite aşa, tot procesul acesta complex are un sens, iar toamna munceşte cu spor pentru funcţionalitatea perfectă a ciclului anotimpurilor.
Mulţi copaci desi sunt goi, nu sunt trişti. Şi nu mă surprinde deloc asta. Nu se plâng de dispariţia frumuseţii lor, pentru că ei ştiu că orice sfârşit reprezintă de fapt un nou început. Ar trebui să învăţăm mai multe de la natură decât de pe Facebook, ar trebui să visăm mai mult, însă este greu, nu ne putem da un check-in în eternitate. Sau poate da…😊 Dacă te descurci destul de bine cu ” setările de la Facebook „, poţi face asta uşor.

Ce face Toamna pentru natură este inedit! Toţii copacii o aplaudă pe regina lor , regina învelită în fum, cu ochii înflăcăraţi de dor şi glasul domol ca a unei mamei.
Poeţii o divinizează, pictorii o visează, iar omul o priveşte ca pe o operă de artă – aşa aş descrie toamna.

N-am cum să nu o iubesc.
Te ador, toamna mea…

Mai multe articole

Poezie

    Te-am aşteptat de mult să vii…Spre apus mi s-a părut că îţi vâd chipul pe cerul înstelat de vise.Am tremurat, sub palate de nisip clădite, Pe speranţe de azi, de ieri , de mâine.. Anotimpul , ce odinioară mi-l pictai cu ochii închişi,S-a prefăcut într-o emoţie târzie de

Îndrăgostită de un infinit

      Dacă nu era soarele să-mi încalzească lacrimile pierdute pe chip,Inima-mi era și-acum un plin de piatră ud.Eram o naufragiată pe-un suflet timid, descurajat și singur.Cu ochii înfometați de frică, așteptam să vină ..Nu mă intreba ce…Nu știu..probabil n-am știut vreodată..N-am să știu să-ți răspund..Dar astăzi, după un

Frig

    Frig.Roșu.Blondă.Plouă mărunt.Negru.Frig.Nimic nu seamănă cu trecutul.Am fumat prea mult.Ochii își amitesc acel căprui turbat.Nici seara nu mai vine.Nici tocuri nu mai port.De-aș mai avea două suspine în inimă să ți le șoptesc, ți-aș lustrui privirea, glasul, tot ce mi-a lipsit.Mi-e sortit să trăiesc printre dorințe.Nimic nu seamănă cu

Share on facebook
Facebook
Share on email
Trimite pe e-mail
Share on print
Tiparire articol
Share on whatsapp
WhatsApp