Frig.
Roșu.
Blondă.
Plouă mărunt.
Negru.
Frig.
Nimic nu seamănă cu trecutul.
Am fumat prea mult.
Ochii își amitesc acel căprui turbat.
Nici seara nu mai vine.
Nici tocuri nu mai port.
De-aș mai avea două suspine în inimă să ți le șoptesc, ți-aș lustrui privirea, glasul, tot ce mi-a lipsit.
Mi-e sortit să trăiesc printre dorințe.
Nimic nu seamănă cu prezentul.
Calc cu grijă prin inimă..
Mi-as spus să îmi arunc toate oglinzile.
Am uitat și s-a făcut târziu.
Ce frumos este să cazi!
Știi..
Am desenat un labirint pe lacrima dăruită de tine, când mă chemai să vin, să plec..
Nimic nu seamănă cu viitorul.
Încă plouă ca ieri.
Nici nu mai știu ce fac.
Ba plâng.
Ba râd.
Ba iert.
Un anotimp mi-era suficient să mai visez, dar părul mi-l simt acum împletit cu povești și promisiuni prea multe.
Mi-e cald de un timp inexistent.