Dacă nu era soarele să-mi încalzească lacrimile pierdute pe chip,
Inima-mi era și-acum un plin de piatră ud.
Eram o naufragiată pe-un suflet timid, descurajat și singur.
Cu ochii înfometați de frică, așteptam să vină ..
Nu mă intreba ce…
Nu știu..probabil n-am știut vreodată..
N-am să știu să-ți răspund..
Dar astăzi, după un veac și-o zi pierdute în propriul exil,
Privesc demiurgul, prin celeste pulsații de amor.
Ce trăiesc acum cu tine, se poate numi o Impărăție.
Sau cum ar numi-o vechii profeți –
O enclavă de pace și un paradis etern.
Te iubesc cu privirea , cu glasul și trupul amorțit de timp.
Și, te ador cu cerul și milioane celule din decor.
Mă încoronezi în fiecare dimineață,
Cu mii de emoții smulse de la Dumnezeu.
Iar eu, mă înalț în brațele tale puternice zi după zi,
Fără ca tu să obosești…
Înțelegând, în sfârșit, ce înseamnă să fii un simplu om îndrăgostit.
D5 Creation