test2.fw
Andreea

Andreea

Blonda, blogerita part time, insa visatoare cu norma intreaga !

Iubirea, un cuvânt simplu



Iubirea..pare un cuvânt banal şi prea des folosit, nu-i aşa? Am observat că de multe ori, tindem să punem un semn de egalitate între iubire şi suferinţă. Iubirea râmâne într-o ecuţie cu o necunoscută sau cu un necunoscut. Într-adevăr, tot noi , am dat un alt înţeles iubirii. Iubirea nu cere bani, iubirea nu cere timp, iubirea nu cere lacrimi şi nici măcar pantofi sau genţi. Iubirea este sinceră , iar când o trăieşti cu adevărat, îţi vei da seama de ce zilele le simţi  ‘’altfel’’. Iubirea nu prea are nevoie de nimic, înafară de un suflet mare şi primitor. De ce spun mare? Pentru ca trebuie să încapă : bunătate, veselie, fericire, înţelege, blândeţe şi multe răsărituri.

Nu cred că am putea trăi fără iubire. Datorita ei, suntem mai buni şi ne străduim să devenim din ce în ce mai buni. Ea ne face să fim nişte oameni fericiţi.Iubirea  are alt nume , alt sendspentru fiecare dintre noi, este diferită şi totuşi  indiferent de însemnătatea ei,  are acelaşi scop: de a ne face să descoperi fericirea pe pământ. Deschide larg braţele şi îmbrăţişează cât mai multe persoane, care poate chiar de asta au nevoie, de o singură îmbrăţişare şi încurajare. Ce ne opreşte să facem asta?

Când eram mai mică, nu îmi dădeam seama exact ce înseamnă cuvântul acesta. Ştiam doar că de 8 martie, trebuie sa fac inimioare şi să scriu cu mult roşu, pentru că prin detaliile acestea, cineva, adică mama, va înţelege că o iubesc. Anii au trecut, eu am crescut şi mi-am dat seama că iubirea se regăseşte în multe forme şi culori.  Îmi place să cred că iubirea , chiar ne înviorează sufletul , iar asta ne deosebeşte de niste roboţi. Când ne naştem, cineva acolo sus, ia câte o stelută şi ne-o pune in suflet, să strălucească, să ne călăuzească paşii şi viaţa. Eu în asta cred, doar mă ştiţi cum sunt , că eu cred în orice altceva, în care oamenii nu au curajul să creadă, iar eu cred în orice e frumos şi utopic.

Aş minţi să spun că pot descrie iubirea, chiar nu există nicio magie pentru asta sau încă nu am descoperit-o. Iubirea se simteeeeeeeeeee. Simţi prin fiecare zâmbet pe care îl dăruieşti lumii, simţi prin poate, fiecare bătaie mai intensă a inimii. Tristeţea şi dragostea, nu se pot descrie, le simţi pur şi simplu, le trăieşti pe propria piele. Le-am trait pe amândouă, şi sunt sigură că şi voi, dar m-am decis să îmi colorez singură inima şi să mi-o decorez cu toate minunăţiile şi chestiile gingaşe. Am ales un pic din fiecare, iar la final,  elementul surpriză ,a fost să fiu EU.

Nu ne învaţă nimeni la şcoală să iubim, se întâmplă pe moment , pe neaşteptate. Poate ochii, dorul, să ne ajute să iubim mai frumos şi cu adevărat. Să preţuim fiecare moment de linişte.

Nu poţi trăi fără iubire. Eu nu cred asta…adică, poţi exista, dar nu poţi trăi. Iubeşte intens, iubeşte orice, indiferent că e o zi senină sau o zi cu ploaie, la final apar curcubeul. A face ceva frumos şi de durată din lacrimile tale, este o artă. Eu am învăţat să fiu o artistă şi o nemuritoare visătoare.

Iubirea nu vrea deloc să pună nişte măşti prost confecţionate pe feţele noastre, dacă ea aduce cutii pline cu zâmbete, ele nu sunt nişte măşti , care probabil vor cădea după ceva timp, ci sunt sentimente sincere şi sensibile, de lungă durată. Preţuiţi iubirea şi tot ce aduce ea în vieţile noastre.

Cine zice că a iubi este o prostie , înseamnă că nici măcar nu ştie ce înseamnă viaţa. Este o combinaţie perfect de armonioasă. Dacă nu ştii să iubeşti, ea te va ghida cu paşi mici , dar siguri.  Sunteţi gata să porniţi într-o aventură uimitoare poate dura o veşnicie?

Eu deja sunt pe drumul meu…ciufulită de la vânt şi cântând. Aşa mă veţi găsi.

v-am pupat.

Mai multe articole

Poezie

    Te-am aşteptat de mult să vii…Spre apus mi s-a părut că îţi vâd chipul pe cerul înstelat de vise.Am tremurat, sub palate de nisip clădite, Pe speranţe de azi, de ieri , de mâine.. Anotimpul , ce odinioară mi-l pictai cu ochii închişi,S-a prefăcut într-o emoţie târzie de

Îndrăgostită de un infinit

      Dacă nu era soarele să-mi încalzească lacrimile pierdute pe chip,Inima-mi era și-acum un plin de piatră ud.Eram o naufragiată pe-un suflet timid, descurajat și singur.Cu ochii înfometați de frică, așteptam să vină ..Nu mă intreba ce…Nu știu..probabil n-am știut vreodată..N-am să știu să-ți răspund..Dar astăzi, după un

Frig

    Frig.Roșu.Blondă.Plouă mărunt.Negru.Frig.Nimic nu seamănă cu trecutul.Am fumat prea mult.Ochii își amitesc acel căprui turbat.Nici seara nu mai vine.Nici tocuri nu mai port.De-aș mai avea două suspine în inimă să ți le șoptesc, ți-aș lustrui privirea, glasul, tot ce mi-a lipsit.Mi-e sortit să trăiesc printre dorințe.Nimic nu seamănă cu

Share on facebook
Facebook
Share on email
Trimite pe e-mail
Share on print
Tiparire articol
Share on whatsapp
WhatsApp