IZOLARE LA 24 DE ANI

Hai să ne împrietenim! 

25 martie. Nici nu simt că este ziua mea. Am primit telefoane, sute de mesaje, dar nu simt. Cred că am vreo defecțiune psihologică determinată de tot haosul creat de acest virus chinezesc, cum îl numește Trump.

Nu credeam că îmi voi sărbători vreodată ziua de naștere în pijamale mele roz cu Nutella, urmărind desene animate. Acum ceva timp, mă gândeam la o petrecere restrânsă cu persoanele cele mai dragi mie, cu muzică veche și mișto, cu prajituri și gustări cu multe calorii, dar asta acum o lună. Ei bine, planul s-a dovedit a fi imposibil de realizat, pentru că suntem în 2020, și după cum ne-am obișnuit în orice moment poate apărea ceva nou.

Este miercuri și lucrez de acasă. Savurez un Danette cu ciocolată, în timp ce verific niște date ale unui client. Încerc să rămân concetrată,dar toate cele o mie de gânduri le simt alergând în tot capul meu, Mă gandesc la vremurile astea, la ce va urma, la oamenii rămași fără serviciu, la frica și teama oamenilor. Este primul eveniment national tragic pe care îl trăiesc, simt îngrijorare. Nicioadată nu m-am dat vreo curajoasă (asta doar în jocurile video) , insă în realitate, sunt un fel de păpădie.

’’ Armata va fi scoasă pe străzi (..) ’’, anunță Mediafax  pe pagina lor, după ce a treia ordonanță militară a întrat în vigoare. Așa îmi voi aminti ziua de astăzi : armata, carantina, pijamale, izolare. Patru cuvinte care exprimă noul nostru mod de a trăi.

Partea bună? Am făcut Tiramisu, am câteva sticle cu vin bun și mi-am găsit un tub maaare cu spumant de baie. 24 de ani nu-mi doresc decât sănatate, nu ciocolate, nu vacanțe, nu lucruri. Viața o să mă pună mereu la încercare, la fel și pe tine, insă este foarte important ca mintea să ne rămâne puternică și sănătoasă.

Mi-am propus să să zâmbesc mai mult, să citesc mai mult, să mă bucur mai mult, să las prejudecățile la o parte, dar NICI-O-DA-TĂ să nu renunț la visurile mele. Avem prea puțin timp pentru a-l risipi cu oamenii negativiști, cu gânduri rele și lacrimi. Îmi doresc să am puterea de a-mi înfrânge într-o bună zi toate temerile și să îmi mențin curată, lumea mea roz.

Am o intrebare : unde să îmi petrec ziua de naștere pe canapea în sufragerie sau în dormitor în pat? Voi ce ați alege în locul meu?

UPDATE. ORA 14:05. Cioc-cioc! Deschid ușa și îl văd ..era chiar el, curierul cu o cutie verde în mână. Yeeey! Îmi aranjez bretonul, îi mulțumesc domnului care stătea destul de departe de mine ( să nu uităm cel puțin 1 m distanță între noi) și închid ușa. Mi-am dat seama că nu puteam întra în casă cu cutia, să o rup , așa nerăbdătoare cum fac deobicei, ci trebuie să îmi iau anumite măsuri de precauție. Caut o pereche de mănuși, dau cu dezinfectant pe cutie și îmi scot mult așteptatele cărți. O să vă povestesc mai multe despre seria DUNE în alt articol, după ce le citesc, insă un lucru este sigur : m-a captivat. Iar ție, elefant.ro, îți mulțumesc că mi-ai adus un zâmbeeet ca de copil pe buze. 🙂

 

Vă îmbrățisez pentru fiecare gând bun transmis și nu uitați #statiacasa. 

Share on facebook
Facebook
Share on whatsapp
WhatsApp
Share on email
Email

Fericirea este…ROZ!

    Dacă tot îmi place rozul atât de mult, m-am gândit să scriu un pic despre..evident ROZ. Da, nimic special despre asta : rozul este o culoare ce reiese din combinarea culorilor alb şi roşu. Pentru mine albul reprezintă inocenţa şi liniştea pe când roşul naşte pasiuni, gânduri şi

Read More »

Foşnet de toamnă

    Ca să încep ca în şcoala generală atunci când trebuia să scriem o compunere despre anotimpuri : A sosit toamna. Este oficial toamnă.Dacă nu mă credeţi,citiţi aici :” Sezonul de toamnă începe odată cu echinocțiul de toamnă 2019 – luni, 23 septembrie, ora 10:50. ” ( sursa Libertatea)

Read More »

Șezlongul cu amintiri

Soare, plajă, pescăruși și ochelari de soare. Lipsește ceva? Nu, crema de protecție solară nu ne trebuie, cel puțin eu nu sunt adepta ei. De ce? Ei bine, n-am nicio idee. Știu doar că în bagajul meu puteți găsi prosopul roz de baie, șlapii cu sclipici colorat și o carte.  Ador

Read More »

În doi

        Dacă te-ai întoarce, aș începe să construiesc cu mâinile goale cerul. L-aș picta aievea valurilor mării și l-aș lustrui cu grijă, înainte să întri în lumea mea minusculă.   Mi-ai mai picta în culoarea ochilor căprui, răsărituri încă nevăzute din trecut? Mi-ai readuce pe banca putrezită

Read More »

Poezie

    Te-am aşteptat de mult să vii…Spre apus mi s-a părut că îţi vâd chipul pe cerul înstelat de vise.Am tremurat, sub palate de nisip clădite, Pe speranţe de azi, de ieri , de mâine.. Anotimpul , ce odinioară mi-l pictai cu ochii închişi,S-a prefăcut într-o emoţie târzie de

Read More »