–  Primul capitol : Aceasta este călătoria mea!! –

Da, eu sunt! Acea Andree timidă, emotivă şi mereu ruşinoasă. Acea fată din umbra grupului, care se amuza teribil la glumele prietenilor. Nicioadată n-am încercat să par ceea ce nu sunt. Am considerat că lumea ar trebuie să mă iubească pentru fix ceea ce sunt şi ceea ce ofer.

După mulţi ani, în care eul meu roz , a stat captiv în nu ştiu ce temniţă, a sosit momentul să fiu eu. Orice început este greu şi se începe cu paşi micuţi, dar siguri. Partea cu blogul şi toată nebunia cu filmulete de pe YouTube, a început de când l-am cunoscut pe prietenul meu. Persoana care mi-a spus că sunt un diamant plin de pământ. Mă rog, n-a zis-o chiar aşa, ci mai degrabă, că sunt un tont blond, căruia îî lipsesc ambiţia şi curajul. Cu ajutorul, slefuitorului de diamante, am scăpat uşor-uşor de frici , însă nu şi de bretonul meu în stilul ABBA. ( Imi pare rău A., ar trebuie să te străduieşti mai mult ca să mă faci să renunţ la el.) Cei care mă cunosc de mult timp, ştiu că am şi o parte sensibilă. Scriu poezii, plâng de fiecare dată când mă uit la Titanic şi iubesc din toata inima. Mi-e greu să mă descriu, imi place să cred că sunt pur şi simplu , plăcută în tot haosul meu.

Ador să fiu admirată exact pentru defectele mele. Ele ne fac să fim unici.
Îmi doresc să realizez multe lucruri frumoase şi interesante, îmi doresc să sper mai mult, să muncesc mai mult pentru visurile mele. Nu îmi place deloc să întârzi, aşa că deja eu sunt in drum spre…o pot numi fericire sau descoperire. Călătorie sau succes. Nu contează numele, ci că în tot voiajul acesta voi fi eu pe o mare plină de dorinţe, plină de valuri de fericiri eterne.

Sunt căpitanul propriei mele vieţi pe ape tulburi sau liniştite, nicio furtună nu mă va doborâ, atât timp cât am …colacul de salvare pe mine. HAHA! Credeaţi că o dau un pic în Tolstoi, nu?

Gafe, bâlbe, emoţii, păr ciufulit, cadru nepotrivit. Asta înseamnă pentru mine începutul unui filmulet. Îmi aduc aminte de primul meu video pe care evident nu l-am postat, pentru că nu vorbeam. După ce apăsam butonul de REC, nu mai ştiam cum mă cheamă. Acum, mă uit la mine cum cânt cu vitejie şi atitudine, versurile din Bohemiam Rhapsody.
Am reuşit!!! Îmi susţin afirmaţia că fetele pot orice, pot schimba becuri, procesoare, pot transforma temerile în râsete şi pot cheltui mai mult de cât câştigă.

PUUUUUUUUUUUUUUUUUPICEI!!! 😘 😘 😘