IMG_20190909_191025
Andreea

Andreea

Blonda, blogerita part time, insa visatoare cu norma intreaga !

Pagină de jurnal – Grecia 2019

 

 

M-am îndrăgostit. Cred că mă declar pe veci îndrăgostită de albastrul Greciei, de muzica ei şi de peisajele superbe. Nu sţiu de unde și cum să încep, însă pentru că voi sunteti prietenii mei, am să vă povestesc pe scurt experiența mea în frumoasa Ellada.

Am fost după cum poate bine ați văzut ( unii dintre voi) pe insula Thassos. Știu ce gândiți :” Ca fiecare român care vrea in Grecia te-ai dus în Thassos.” Într-adevăr, sunt mulți români și bulgari aici, asta nu numai datorită faptului că insula este aproape de noi aproximativ 600de km de la Bucureşti ,dar și a faptului că insula oferă niște peisaje unice și de-a dreptul speciale.
Un pic de istorie!
Zeus, marele zeu al grecilor, o răpeşte pe Europa, fiica regelui fenician Agenor, şi o duce în Creta. Agenor, îşi trimite fii în căutarea surorii lor şi, unul dintre ei, Thassos ajunge pe acestă insulă. Încântat de clima şi resursele naturale din insulă şi pentru că porunca tatălui său spunea că nu se poate întoarce acasă fără sora lui, Thassos hotăreşte să se stabilească definitiv pe aceste locuri.

Pe ferryboat am fost întâmpinată de vestiții pescăruși. I-am îndulcit cu un croissant cu ciocolată , cumpărat de la o benzinărie din Bulgaria şi tot drumul am arătat ca Statuia Libertăţii cu o mănă ridicată şi părul vâlvoi. Am fost copleşită de frumuseţea zonei, simţeam că sunt doar eu pe Marea Egee şi insuliţele care o îmbrăţişează cu căldura nisipului lor.

Tot drumul până la hotel am stat cu ochii lipiţi pe geam, nu voiam să pierd nimic. Eu şi prietenul meu,ne-am cazat la Royal Paradise Beach Resort & Spa, la câţiva km de Potos. Recomand cu încredere acest hotel, serviciile sunt excelente, personalul foarte, foarte prietenos, cald şi atenţi la detalii, iar resortul este foarte cochet,cu o grădină imensă de măslini,aerul parcă miroase a pâine din aceea cu măsline, iar plaja hotelul este foarte bine amenajată şi elegantă. Cu siguranţă,îmi va lipsi Fresh-ul de portocale şi plaja cu nisipul alb şi fin.

Am rămas profund impresionată să descopăr că grecoaicele sunt nemaipomenit de prietenoase. Zâmbesc, te intreabă ce faci şi dacă le place ceva la tine, nu se sfiesc să îţi spună. Mi se păreau superbe când vorbeau engleza lor sâsâită şi îţi zâmbeau tot timpul. Mi-am făcut o nouă prietenă, Konstantina, chelneriţa simpatică de la restaurantul hotelui care semăna foarte bine cu Milla Kunis. Sunt tare fericită că am o prietenă grecoaică şi că la anul sunt invitată în oraşul ei natal, Thessaloniki.
Iar bărbaţii , mi se par mereu puşi pe glume şi …mmm..frumoşi.
În fine, fiind obosiţi după un drum de 12 ore, în prima zi am lenevit pe plajă, am înnotat somnoroşi şi am făcut câteva poze..Relaxare totală.

Ziua a doua : Am vizitat satul Theologos, care în traducere ar însemna „Teologul” sau „Cuvântul lui Dumnezeu”. Un sat atestat în anul 1287. Turcii s-au stabilit aici intre anii 1479- 1538, iar din anul 1813 , zona a fost cedată Egiptului până în 1912 când a revenit grecilor.

Satul este plin de flori și de pomi roditori, cu străduţe foarte înguste şi intortocheate , împodobite cu tot felul de căsuţe cu arhitectură specifică a acestui loc. Am observat că în zonă era erau foarte mulţi nemţi. În excursia noastră, am dat peste multe gănuişe şi chiar de un măgăruş.
Îţi poţi cumpăra suveniruri de tot felul : vin, ulei, măsline specifice insulei Thassos. Satul Theologos este renumit şi pentru tavernele sale, unde te mâncă carne de miel sau de ied rotisat.
Mi-a plăcut tare mult satul , îmi dădea impresia de pustietate ca şi cum timpul ar fi stat pe loc, iar localnicii erau tare fericiţi şi împăcaţi cu asta , în timp ce, copii se jucau bucuroşi cu mingea, iar bărbaţii meştereau prin ateliere.

Următoare zi, am pornit în croazieră cu Blue Sky I din Potos. Orice vacanţă la plajă, trebuie să includă neapărat plimbarea pe mare. Biletul pentru o persoană costă 25 €.

Blue Sky I mi se pare cel mai mare vaporaş de croazieră din Thassos, condus de un echipaj format dintr-un căpitan, cinci membri şi o barmanită simpatică şi frumuşică foc.Traseul este hotărât de către căpitan în fiecare dimineață și uneori schimbat pe parcurs.
Imediat după plecare, se servește micul dejun: ceai, cafea, pâine, unt și dulceață. După ce ne-am pornit şi noi motoarele, a urmat înviorarea, adică în traducere de vacanţă: înotul de dimineaţă.
Vaporaşul a oprit într-un golfuleţ cu apa ca de smarald , unde am înnotat cu frică pentru început, pentru că am puţin rău de mare, însă după ce am prins curaj şi după ce am fost vrajită de mare nu mai voiam să mă reîntorc pe vas. Mi-am spus că l-aş putea salva pe Jack, dacă nu ar fi fost deja mort.A fost o experienţă de neuitat.


Am şi pescuit şi era cât pe ce să prin peştişorul de aur, însă n-am vrut să îl rănesc şi n-am tras foarte repede de udinţă, aşa câ , în momentul în care am simţit că ceva îmi smulge momeala, n-am făcut nimic, pentru că n-am vrut să îl sperii. Ca un peşte bagabont, a plecat cu momeala mea şi m-a lăsat cu o durere în orgoliul meu de viitor pescar blond.
Plimbarea nu este deloc plictisitoare , pentru că mereu există diferite opriri, în golfuleţe frumoase, cu apă de culoare turcoaz – smarald.
Spre Aliki: se vede mănăstirea Arhanghelului Mihail, Aliki, Giola – uneori se oprește aici, alteori nu. Noi am prins puţin marea agitate, iar căpitanul a hotărât că este periculos să ne îndreptăm spre Giola. Am avut parte şi de oprire lungă, de aproximativ o oră , unde cei care doresc sunt transferați cu bărcuță la mal pe o plajă. O plajă foarte intimă, unde se poate ajunge doar pe mare. Am stat ca o şopârliţă la soare. În apă, am intrat rareori, pentru că erau foarte multe pietre şi arici de mare.

Odată reîntorşi pe vaporaş, am servit prânzul pregătit de echipaj pe bord, anume : souvalaki , paste, salată grecească , suc şi vin. Mâncarea foarte bună şi gustoasă. A fost un prânz inedit, aveam părul ud şi nisip uscat pe picioare.

Vaporaşul are şi un bar care este aprovizionat foarte bine cu apă,bere, sucuri, dulciuri, cipsuri, crănţănele, biscuiţi, cafea sau vin.

În a patra zi, am ţinut morţiş să ajungem la Giola sau cum mai este numită, Piscina Sirenelor. De ce piscina sirenelor? Ei bine, în mitologia greacă este cunoscutâ legenda sirenelor din Thassos care atrăgeau marinarii cu cântecele lor. Se pare că Giola a fost ,,cuibul ” acestor sirene. Potrivit unei legende, Giola era ,,ochiul lui Zeus„, cu care acesta îşi spiona soţia. Altă legendă spune că Giola a fost creată de Zeus pentru Afrodita, pentru a se înbăia. Din acest motiv, Giola mai poartă şi denumirea de ,, Lacrima Aphroditei”.
Eu cred in mituri şi în magie. Mă ştiţi. Ceea ce se află aici este ceva …care nu poate fi descris în cuvinte. Giola este o piscină naturală săpată în stâncă de valurile mari. Marea aici este mai agitată şi are culoarea cernelei. Valurile sunt destul de mari şi de puternice. Acum înţeleg de ce căpitanul a schimbat planul cu o zi în urmă.
Drumul până la acest loc minunat nu este deloc unul uşor, iar eu neştiind asta, venisem pe platforme, cu pantaloni din denim scurţi poriviţi pentru ieşitul în mall , un top minuscul şi gentuţă. În momentul când am văzut ce drum am de coborât, am spus revoltată ca eu nu mai fac această excursie, însă prietenul meu, Andrei, tot făcea mişto de mine, aşa că asta m-a ambiţionat teribil. Mi-am spus că femeile sunt cele mai puternice, şi că dacă Cleopatra a condus un întreg popor în picioarele goale, pot şi eu să cobor un amărât de drum pe platfome abia cumpărate. Aşa că ,mi-am activat modul Blonde Off-Road şi am ajuns acolo,înjurând, zâmbind şi mestecând gumă

Am reuşit şi am fost extrem de mândră de mine! Am reuşit şi nu mi-a părut rau deloc că m-am chinuit puţin ( mai mult ) pe drumul către Giola. 

Următoare oprire a fost la Mânăstirea Mihail. Mănăstire construită pe marginea unei stânci şi care oferă cea mai frumoasă privelişte asupra Mării Egee.
Accesul se face numai într-o ţinută decentă, aşă că măicuţele fiind ospitaliere , împrumută turiştilor haine pentru a se acoperi. Eu de exemplu, am primit o fustă şi o camaşă foarte largă, însă m-am potrivit de minune. Mă asortam cu totul!
Aleile acesteia sunt pavate şi te conduc către biserica veche, către magazinul bisericesc sau către terasa care oferă perspectiva spre Muntele Athos. La această mânăstire se află o parte a Sfântul Piron folosit pentru crucificarea lui Iisus Hristos.
Ca impresie, nu pot să spun că biserica m-a fascinat, însă priveliştea îţi taie răsuflarea, este superbă, iar dacă eşti în Thassos merită trecută pe lista cu locuri de vizitat

.

Şi am ajuns la vestita Paradise Beach. Din nou am dat de vreo 500 m de drum uşor accidentat, din nou cu platfome pentru că am vizitat în aceeaşi zi cu Giola, şi din nou am înjurat de câteva ori, dar cred că mai mult de foame.
Linia orizontului este întreruptă de o insuliţă în formă de triunghi numită Kinira.

Plaja este înconjurată de stânci, frumuşică, amenajată cu umbreluţe şi şezlonguri contra cost.Noi nu am stat pe plaja pentru că era deja aproape ora 19:00, însă ne-am oprit să mâncăm la restaurantul de pe plajă.

Trec peste faptul că două Pizze mega sărate , două salate mega sărate şi două deserturi improvizate ne-au costat 80 €. Ne era atât de foame că am putut devora doar fresh-urile de portocale, mâncarea a fost foarte sărată şi deloc gustoasă. În schimb, pisicile m-au făcut să îmi treacă supărarea. Erau peste 20 de pisici acolo, cred că ar trebui să se numească Cats’Beach sau Plaja Pisicilor.

În altă zi, am vizitat Panagia, un sat de munte ce nu trebuie ratat. Casele sunt împodobite cu flori, majoritatea albe,străduţele foarte înguste urcă şi coboară ca într-o poveste, totul fiind foarte rustic.

Aici se află Fabrica de ulei de măsline Sotirelis, unde am avut ocazia de a vedea primele două fabrici de ulei: cea care funcționa cu o moară cu apă și a doua, cu o pompă hidraulică. Și totodată poți învăța despre procesul de fabricație. Tot aici, se află şi cel mai bătrân măslin din Thassos.

Ştiţi că există apă fermecată în Panagia? Se spune că , domnişoarele care beau din izvoarele aflate aici se vor mărita în Thassos, iar cuplurile care beau această apă în acelaşi timp, privindu-se în ochi, vor rămâne împreună pentru tot restul vieţii. Ghinion pentru tine, Andrei! 😊
Tot la Panagia, se mai păstrează tradiţia dulceţurilor de nuci verzi ori de smochine, iar mierea de pin este comoara insulei, este foarte rară şi greu de obţinut.

Am cumpărat o grămadă de suveniruri de aici de o la bătrânică foarte cochetă, frumoasă cu o engleză aproape perfectă. Semăna cu Rose din filmul Titanic varianta 70 de ani, cu păr roşcat şi ochii ca de smarald. Ce femeie superbă!

Am vizitat mai multe plaje în următoarele zile şi capitala Thassos de care m-am îndragostit , mai ales de apusul ei. Niciodată nu am prins luna cum se dezgolea de după munţi, în timp ce soarele era îmbrăţisat de valurile albăstrui ale Mării. Oraşul văzut noaptea este superb, romantic şi mi-a oferit nişte sentmente aparte.

La sfârşitul sejurului nostru, managerul hotelului ne-a luat prin surprindere cu un mic cadou care conţinea o sticlă de ulei de măsline specific lor şi două punguliţe cu măsline.Am pus punguţa frumos în maşină, am inchis uşa, m-am mai uitat o dată la mare şi mi-am pus ochelarii de soare …Am plecat.

BLONDA VS LEXUS

La întoarcere pe drumul din Bulgaria, am avut parte de o aventură care putea să se termine urăt, însă eu am salvat situaţia ca un blond erou ce sunt. Am fost urmăriţi cam jumătate de drum în Bulgaria de un Lexus . Norocul nostru a fost că eu am încurcat, din nou, drumul şi aşa am scăpat. Noi o luasem pe o străduţă greşită, iar când am realizat că am greşit , am revenit pe autostradă, unde…SUV-ul ne aştepta pe avarii în mijlocul autostrăzii. Am trecut pe lângă ei şi atunci i-am văzut : doi bărbaţi cu cefe late, chelioşi şi ochelari de soare, gesticulau de zor şi au pornit în grabă atunci când am trecut pe lângă ei. Andrei a accelerat ca un nebun şi…ei s-au lăsat păgubaşi. Mă gândesc că ei neştiind de ce ne-am oprit de fapt, or fi crezând că le-am luat numărul de înmatriculare şi putem suna poliţia.

Pe drum, mă gandeam că…am furat câteva pietre din grădina hotelui, poate de asta ne urmăreau bulgăreţii?
Putem învăţa ceva din pâţania aceasta: faptul că nu ştii să de ghidezi după Google Maps poate avea avantajele ei, chiar te poate salva şi de la moarteee.
Ah, şi era să rămân fără telefon, tot în Bulgaria prin Kardzhali. Noroc cu Andrei care a vărsat toată sticla de Pepsi pe pantalonii lui albi. Vă daţi seamă ca am vrut să îî fac poze, dar cu ce? Aveam doar ambalajul de la o ciocolată în mână.
Am intrat în panică, nu mai puteam să respir şi pe urmă, am alergat ca o nebună în benzinărie. Am strigat : My telephooooneeeeeee!!!
Şi atunci am văzut că râdeau angajaţii pe acolo şi mi l-au dat. Sărăcuţu` de el, nu ştie bulgară, doar puţină rusă, dar şi asta mai mult spre moldovenească.
Sunt un erou, sunt eu, iar aceasta a fost o parte din vacanţa mea pe Insula Thassos. Vacanţa aceasta a fost una din cele mai frumoase. Thassos este o insulă superbă şi sper că la anul să pot descoperi o altă particică din frumoasa şi visătoarea Grecie.

—– DISCUŢIE ÎN MAŞINĂ-

Andrei, cum se numesc copacii ăştia cu măsline? Olivieri, nu?
– Cuuum!?
– Ah, iartă-mă, am tot văzut cuvântul OLIVE peste tot , încât pentru câteva minute, nu mai ştiam cum se numesc copacii aceştia olivieri. Mersi Andrei

Mai multe articole

Poezie

    Te-am aşteptat de mult să vii…Spre apus mi s-a părut că îţi vâd chipul pe cerul înstelat de vise.Am tremurat, sub palate de nisip clădite, Pe speranţe de azi, de ieri , de mâine.. Anotimpul , ce odinioară mi-l pictai cu ochii închişi,S-a prefăcut într-o emoţie târzie de

Îndrăgostită de un infinit

      Dacă nu era soarele să-mi încalzească lacrimile pierdute pe chip,Inima-mi era și-acum un plin de piatră ud.Eram o naufragiată pe-un suflet timid, descurajat și singur.Cu ochii înfometați de frică, așteptam să vină ..Nu mă intreba ce…Nu știu..probabil n-am știut vreodată..N-am să știu să-ți răspund..Dar astăzi, după un

Frig

    Frig.Roșu.Blondă.Plouă mărunt.Negru.Frig.Nimic nu seamănă cu trecutul.Am fumat prea mult.Ochii își amitesc acel căprui turbat.Nici seara nu mai vine.Nici tocuri nu mai port.De-aș mai avea două suspine în inimă să ți le șoptesc, ți-aș lustrui privirea, glasul, tot ce mi-a lipsit.Mi-e sortit să trăiesc printre dorințe.Nimic nu seamănă cu

Share on facebook
Facebook
Share on email
Trimite pe e-mail
Share on print
Tiparire articol
Share on whatsapp
WhatsApp