Review P20 PRO

Bunaaa! Sper că sunteți bine și că zâmbiți, des, mult și cât mai roooz. Astăzi vă scriu un pic despre telefoane, vazute de mine prin lentile roz si nontehnice.. Eu, știți voi, trăiesc într-o lume a mea, super simpatică, aș spune eu sau alții. În fine, haideți sa trecem la chestii mult mai serioase. Haha, cum sună!!

În vacanță de vară am avut ocazia să testez și să mă joc cu un Huawei p20 Pro. Eu pe atunci aveam un iPhone 7,cum altfel decât ROZ. Eram îndrăgostită de el și făcea partea din vestimentația mea,ca un accesoriu. Acum, să trecem la prima mea întâlnire cu p20 Pro. La început, recunosc, ca m-a speriat, deoarece este mai mare decat palma mea, dar am fost plăcut surprinsă, să observ că se simte super finuț și nu este deloc greu. Încă de la început, mi-a făcut cu ochiul culoarea lui cameleonică, un degrade de la bleu la mov. Culoarea cred că mi se potrivește: exact starea mea, așa cum trec eu de la o nuanță de roz la alta.

La ecran am remarcat și îmi place foarte mult decupajul – bretonul, sau cum vreti voi să îi spuneți.. Mi se pare o chestie nouă și interesantă, pentru mine cel puțin. Ecranul mare este un plus – poți citi articole și tot felul de documente mult mai ușor. Evident dezavantajul este că, într – un buzunar normal nu prea încape.

Și să nu uit, fetelor: în caz de nevoie, putem folosi spatele telefonului pe post de oglindă. Pam Pam! Avem nevoie doar de ruj, P20 nu a venit cu un ruj implementat în el, poate la anul.

Bateria este wow! Atât pot spune. Sunt una din acele persoane care chiar folosește telefonul destul de intens. Pentru jocuri, poze, Facebook, documente, chiar îl solicit intens, dar rezistă eroic. Bateria ține în condițiile astea o zi. Se încarcă totuși rapid, datorită modului de încărcare rapidă. Așa îmi apare pe telefon, când folosesc încărcătorul lui! Deci, dacă am zis vreo prostie, e vina telefonului, ci nu a mea.

Ceea ce iubesc cu adevărat la p20 pro sunt pozele. Telefonul are AI, adica inteligență artificială, din ce am înțeles eu. Când fotografiezi diferite obiecte, peisaje sau lucruri, acesta detectează ce este, spre exemplu :apus, răsărit, aritifcii, flori, pisica etc, și ajustează imaginea automat.. Are 3 camere parcă, nu? Sa fim serioși, ca fată cum să nu iubești un asemenea telefon. Noi de ce avem nevoie? De baterie full non stop și o cameră super bună. Asta găsim la acest telefon.

Trebuie sa fiu sinceră și să recunosc că are probleme cu identificarea culorii verzii, în sensul că amplifică inutil, nuanțele de verde.

M-am gândit că fiind dual sim poate să funcționeze mai lent. Spre surprinderea mea, n-am avut pană acum NICIO PROBLEMĂ în privința asta, deși poate foloseam telefonul chiar și în split mode.

Iar despre memorie… Am deja vreo 3000 poze în el, și încă am 129 GB liberi, deci spațiu mai mult pentru poze și filmulețe. YEEEEY!!

Nu am crezut ca voi renunța atât de ușor la iPhone ul meu, însă p20 Pro m-a făcut să îmi trădez confidentul meu mic și roz ( da, vorbeam despre telefonul vechi). Este un telefon super deștept, super fain și chiar își merită bănuții.

Eu îl recomand și știți că eu scriu si vorbesc numai despre lucruri bune, deci aveți încredere în zâmbitoarea voastră rozalie.

Sper că aţi înțeles ce am vrut să spun și până data viitoare, zâmbiți, zâmbiți, zambiți.

PS. Spre deosebire de telefon,zambetul este gratuit!

Puuuuuuuuupici.

S-ar putea sa iti mai placa si alte articole :

PLAGUE INC.

Am terminat tura de muncă și mă simțeam un pic obosită. Așa că, m-am ridicat de pe scaunul de la birou și m-am intins un pic în pat. Plictisită, îmi iau telefonul de pe noptiera de lângă mine și încep să pierd timpul pe net , cautând și citind diferite

Citeste articolul

Culorile şi cărţile

    Cartea cu copertă albastră de financiar, Codul Penal care este roşu sau un manual de obligaţii civile de culoare verde? Cu ce culoare m-aş asorta mai bine astăzi? Să vă explic. Regula de bază atunci când te apuci de învăţat este să îţi asortezi ţinuta cu cărţile pe

Citeste articolul

Sindrom necunoscut

    Noiembrie. Frig.Vânt puternic.Black Friday.Card gol.Păr ciufulit. Cam astea ar fi cuvintele pe care le-aş folosi dacă aş fi nevoită să păşesc într-un cabinet mare, ordonat şi cu multe cărţi al vreunui psiholog, sau cum îmi place mie să le zic , doctori de suflet. Cred că sunt bolnavă şi

Citeste articolul
Share on facebook
Facebook
Share on twitter
Twitter
Share on whatsapp
WhatsApp
Share on email
Email
Share on print
Print