Scrisoare

Hai să ne împrietenim! 

Să-mi descriu viața ar fi imposibil..Am și plâns mult, dar am și prins multe răsărituri cu zâmbetul pe față. Viață – ce cuvânt scurt. Simți și tu , ce scurt este ? Conține cinci litere, două silabe, două vocale și trei consoane. Inchizi ochii de câteva ori la 20 de ani și te trezești la 60, obosit și așteptând pensia aia nenorocită.

Îmi este greu să exprim ce simt. Simt o gramadă de ,,chestii’’, pe care le-aș numi sentimente, regrete și temeri. Iubesc prea mult și mi-e frică că, într-o zi este posibil să,  ma trezesc în intuneric. Mi-e frică , iar asta mă face vulnerabilă la ploile de toamnă. Ploilea alea lungi și reci, care te fac să simți umezeala pămăntului până în adăncul oaselor. Regret că, n-am ascultat mai mult zilele cu soare și nu i-am șters mai des,  lacrimile mamei.  Noi, oamenii , găsim intotdeauna scuze și pretexte, nu-i așa?

Știi ce culoare au ochii mei? Căpruiul ală turbat prin care , îmi poți vedea sufletul. Ce ghinion ! Mi-aș dori de multe ori, să fiu greu de citit, însă în 25 de ani de viață n-am învățat disciplina asta. Îmi spuneam adesea în gând : ,, Fii dură! Fii indiferentă! Fii rece! ‘’ Și, eu tot ce îmi dicta mașinăria asta din piept , făceam..Nu regret, nu mereu, ci uneori..

Este martie-  luna in care am primit viață și nume. Se pare că, port o primăvară în suflet. Imi place să îmi spun asta , atunci când simt că, lucrurile se petrec prea repede și cu prea puțină  pasiune, dar..timpul! Fi-ar el ! Ne fură la nota de plată pentru viață. Ne cere multe, ne ia și mai multe și ne lasă, singuri la o masă, așteptând..seara.

Viața mi-o privesc printr-un caleidoscop cu multiple imagini și emoții simetrice și colorate. Iubesc culorile și ceea ce mă fac să simt. Este suficient să iubești ca să suferi vei spune, însă cum să discutăm serios despre fericire, dacă nu am suferi ? Orice durere poate fi transformată în valoare, spunea Malraux. Suntem o operă de artă și dovada vie a multelor bătălii purtate cu noi, cu alții și cu viața. Pe trupul meu se vad cicatricile tuturor anilor pe care i-am căștigat. Sunt o luptătoare.

Logica și fericirea sunt două lucruri complet diferite, pe care nu le pot stăpâni foarte bine, când vine vorba de tine, Viață. Mă incurc, mă înebunești și mă faci să îmi pierd mințile, dar te iubesc.

Sunt o femeie simplă, și mă bucur de tine. Așteaptă-mă, căci am să-ți mai scriu.

Share on facebook
Share on telegram
Share on whatsapp

Eu, Andreea

Buuuna! Sunt Andreea, lumea îmi mai spune : zăpăcita, neatenta sau copil nebun. În fine, ideea e că mă cheamă Andreea, am 22 de ani şi trăiesc, muncesc şi iubesc în sectorul 4 , asta ca să folosesc şi eu sloganul Primăriei sectorului. Sunt studentă în anul 2 la Drept.

Read More »

Copile..

Copile, bucură-te cât încă mai vezi acea sclipire de bunătate din oameni , cât încă mai ai curaj sa visezi , cât încă părinții îți mângâie obrajii. Toate aceste acțiuni și sentimente, păstrează-le cât mai  viu in in tine, căci timpul uneori ,bată-l vina, ne smulge odată cu ultima lacrimă

Read More »

În doi

        Dacă te-ai întoarce, aș începe să construiesc cu mâinile goale cerul. L-aș picta aievea valurilor mării și l-aș lustrui cu grijă, înainte să întri în lumea mea minusculă.   Mi-ai mai picta în culoarea ochilor căprui, răsărituri încă nevăzute din trecut? Mi-ai readuce pe banca putrezită

Read More »

Optimista în călătorie

    –  Primul capitol : Aceasta este călătoria mea!! – Da, eu sunt! Acea Andree timidă, emotivă şi mereu ruşinoasă. Acea fată din umbra grupului, care se amuza teribil la glumele prietenilor. Nicioadată n-am încercat să par ceea ce nu sunt. Am considerat că lumea ar trebuie să mă

Read More »

MUNCA VS VIATA

Hellooooo, dragii mei! Pentru început, vreau să vă spun că sunt REVOLTATĂ. De ce? Să nu credeţi că am luat-o razna, însă sunt satulă de toate probleme legate de muncă şi de văicărelile celor din jurul meu. Ok, problema este că ne plângem atât de mult de stresul de la

Read More »