66418678_2322788927976278_4563484601191759872_n
Andreea

Andreea

Blonda, blogerita part time, insa visatoare cu norma intreaga !

Șezlongul cu amintiri

 
 
 
 
Soare, plajă, pescăruși și ochelari de soare. Lipsește ceva? Nu, crema de protecție solară nu ne trebuie, cel puțin eu nu sunt adepta ei. De ce? Ei bine, n-am nicio idee. Știu doar că în bagajul meu puteți găsi prosopul roz de baie, șlapii cu sclipici colorat și o carte. 
 
Ador marea. Ador să o privesc și să visez. Cum ar spune John Lennon dacă ar mai fi trăit : „You may say I’m a dreamer,but I’m not the only one ”. Sunt sigură că nu sunt singura, iar asta mă face mult mai încrezătoare în noi și în puterea noastră de a fi fericiți. ( Nu știu cât de fericiți putem fi  în fața computer-ului la muncă, când așteptăm cu speranță în portofel și suflet , ziua de salariu).😊
 
Șezlongul devine cel mai bun prieten al meu în vacanță. Mă dăruiesc lui cu totul :  gânduri, corp, amintiri. N-aș putea să spun unde îmi fuge mintea atunci când stau leneș să mă bronzez. Mă gândesc la o înghețată, la rochia pe care am vazut-o ieri într-un magazin, mă gândesc că trebuie să mai slăbesc, să citesc ceva pentru facultate, să fiu mai responsabilă, să plătesc o rată, mă întreb dacă pinguinii știu cât de buni sunt cartofii prăjiți cu brânza rasă pe deasupra ( Apropo, ce poftă am! ), îmi aduc aminte de anumite vorbe urâte, mă întristez și pe urmă îmi ridic privirea , mă uit spre mare și zâmbesc, așa în ciuda tuturor.
 
Este tare plăcut să fii în vacanță, însă poate fi periculos dacă începem să ne trăim viața doar în două sau trei săptămâni pe an. Viața este magie, este mister, este furtunoasă precum marea. 
Valurile înlocuiesc alarma de la 6:30 dimineața și devin șoaptele mele preferate. Ați putea cu ușurință să spuneți că sunt o ciudată. Cedez atât de ușor în fața cormoranilor și a nisipului de pe plajă. Renunț nepăsătoare la o noapte haotică și cool la NEVERSEA pentru … o seară învăluită de mii de stele și valuri alături de persoanele dragi mie.
 
Aş trăi la mare, aş visa cu ochii deschişi în timp ce sufletul meu îmi cântă povestea vieţii mele de iubire.
 
Am fugit în apă. Mai povestim până în toamnă.
Până atunci, vă las să contemplați la răsărituri, adieri și veri la pachet.

Mai multe articole

PLAGUE INC.

Am terminat tura de muncă și mă simțeam un pic obosită. Așa că, m-am ridicat de pe scaunul de la birou și m-am intins un pic în pat. Plictisită, îmi iau telefonul de pe noptiera de lângă mine și încep să pierd timpul pe net , cautând și citind diferite

IZOLARE LA 24 DE ANI

25 martie. Nici nu simt că este ziua mea. Am primit telefoane, sute de mesaje, dar nu simt. Cred că am vreo defecțiune psihologică determinată de tot haosul creat de acest virus chinezesc, cum îl numește Trump. Nu credeam că îmi voi sărbători vreodată ziua de naștere în pijamale mele

#stămacasă&ADOBE

    Nici nu mai știu a câta zi în carantină este, de fapt eu nici nu prea am stat în izolare, pentru că …serviciu , dar e prima sămbătă în care nu ies și a trebuit să fac ceva, pe lângă curățenie.Săptămâna trecută trebuia să încep cursurile pentru grafică

Share on facebook
Facebook
Share on email
Trimite pe e-mail
Share on print
Tiparire articol
Share on whatsapp
WhatsApp