66418678_2322788927976278_4563484601191759872_n
Andreea

Andreea

Blonda, blogerita part time, insa visatoare cu norma intreaga !

Șezlongul cu amintiri

 
 
 
 
Soare, plajă, pescăruși și ochelari de soare. Lipsește ceva? Nu, crema de protecție solară nu ne trebuie, cel puțin eu nu sunt adepta ei. De ce? Ei bine, n-am nicio idee. Știu doar că în bagajul meu puteți găsi prosopul roz de baie, șlapii cu sclipici colorat și o carte. 
 
Ador marea. Ador să o privesc și să visez. Cum ar spune John Lennon dacă ar mai fi trăit : „You may say I’m a dreamer,but I’m not the only one ”. Sunt sigură că nu sunt singura, iar asta mă face mult mai încrezătoare în noi și în puterea noastră de a fi fericiți. ( Nu știu cât de fericiți putem fi  în fața computer-ului la muncă, când așteptăm cu speranță în portofel și suflet , ziua de salariu).😊
 
Șezlongul devine cel mai bun prieten al meu în vacanță. Mă dăruiesc lui cu totul :  gânduri, corp, amintiri. N-aș putea să spun unde îmi fuge mintea atunci când stau leneș să mă bronzez. Mă gândesc la o înghețată, la rochia pe care am vazut-o ieri într-un magazin, mă gândesc că trebuie să mai slăbesc, să citesc ceva pentru facultate, să fiu mai responsabilă, să plătesc o rată, mă întreb dacă pinguinii știu cât de buni sunt cartofii prăjiți cu brânza rasă pe deasupra ( Apropo, ce poftă am! ), îmi aduc aminte de anumite vorbe urâte, mă întristez și pe urmă îmi ridic privirea , mă uit spre mare și zâmbesc, așa în ciuda tuturor.
 
Este tare plăcut să fii în vacanță, însă poate fi periculos dacă începem să ne trăim viața doar în două sau trei săptămâni pe an. Viața este magie, este mister, este furtunoasă precum marea. 
Valurile înlocuiesc alarma de la 6:30 dimineața și devin șoaptele mele preferate. Ați putea cu ușurință să spuneți că sunt o ciudată. Cedez atât de ușor în fața cormoranilor și a nisipului de pe plajă. Renunț nepăsătoare la o noapte haotică și cool la NEVERSEA pentru … o seară învăluită de mii de stele și valuri alături de persoanele dragi mie.
 
Aş trăi la mare, aş visa cu ochii deschişi în timp ce sufletul meu îmi cântă povestea vieţii mele de iubire.
 
Am fugit în apă. Mai povestim până în toamnă.
Până atunci, vă las să contemplați la răsărituri, adieri și veri la pachet.

Mai multe articole

Poezie

    Te-am aşteptat de mult să vii…Spre apus mi s-a părut că îţi vâd chipul pe cerul înstelat de vise.Am tremurat, sub palate de nisip clădite, Pe speranţe de azi, de ieri , de mâine.. Anotimpul , ce odinioară mi-l pictai cu ochii închişi,S-a prefăcut într-o emoţie târzie de

Îndrăgostită de un infinit

      Dacă nu era soarele să-mi încalzească lacrimile pierdute pe chip,Inima-mi era și-acum un plin de piatră ud.Eram o naufragiată pe-un suflet timid, descurajat și singur.Cu ochii înfometați de frică, așteptam să vină ..Nu mă intreba ce…Nu știu..probabil n-am știut vreodată..N-am să știu să-ți răspund..Dar astăzi, după un

Frig

    Frig.Roșu.Blondă.Plouă mărunt.Negru.Frig.Nimic nu seamănă cu trecutul.Am fumat prea mult.Ochii își amitesc acel căprui turbat.Nici seara nu mai vine.Nici tocuri nu mai port.De-aș mai avea două suspine în inimă să ți le șoptesc, ți-aș lustrui privirea, glasul, tot ce mi-a lipsit.Mi-e sortit să trăiesc printre dorințe.Nimic nu seamănă cu

Share on facebook
Facebook
Share on email
Trimite pe e-mail
Share on print
Tiparire articol
Share on whatsapp
WhatsApp