andreea

now browsing by tag

 
 

Șezlongul cu amintiri

 
 
 
 
Soare, plajă, pescăruși și ochelari de soare. Lipsește ceva? Nu, crema de protecție solară nu ne trebuie, cel puțin eu nu sunt adepta ei. De ce? Ei bine, n-am nicio idee. Știu doar că în bagajul meu puteți găsi prosopul roz de baie, șlapii cu sclipici colorat și o carte. 
 
Ador marea. Ador să o privesc și să visez. Cum ar spune John Lennon dacă ar mai fi trăit : „You may say I’m a dreamer,but I’m not the only one ”. Sunt sigură că nu sunt singura, iar asta mă face mult mai încrezătoare în noi și în puterea noastră de a fi fericiți. ( Nu știu cât de fericiți putem fi  în fața computer-ului la muncă, când așteptăm cu speranță în portofel și suflet , ziua de salariu).😊
 
Șezlongul devine cel mai bun prieten al meu în vacanță. Mă dăruiesc lui cu totul :  gânduri, corp, amintiri. N-aș putea să spun unde îmi fuge mintea atunci când stau leneș să mă bronzez. Mă gândesc la o înghețată, la rochia pe care am vazut-o ieri într-un magazin, mă gândesc că trebuie să mai slăbesc, să citesc ceva pentru facultate, să fiu mai responsabilă, să plătesc o rată, mă întreb dacă pinguinii știu cât de buni sunt cartofii prăjiți cu brânza rasă pe deasupra ( Apropo, ce poftă am! ), îmi aduc aminte de anumite vorbe urâte, mă întristez și pe urmă îmi ridic privirea , mă uit spre mare și zâmbesc, așa în ciuda tuturor.
 
Este tare plăcut să fii în vacanță, însă poate fi periculos dacă începem să ne trăim viața doar în două sau trei săptămâni pe an. Viața este magie, este mister, este furtunoasă precum marea. 
Valurile înlocuiesc alarma de la 6:30 dimineața și devin șoaptele mele preferate. Ați putea cu ușurință să spuneți că sunt o ciudată. Cedez atât de ușor în fața cormoranilor și a nisipului de pe plajă. Renunț nepăsătoare la o noapte haotică și cool la NEVERSEA pentru … o seară învăluită de mii de stele și valuri alături de persoanele dragi mie.
 
Aş trăi la mare, aş visa cu ochii deschişi în timp ce sufletul meu îmi cântă povestea vieţii mele de iubire.
 
Am fugit în apă. Mai povestim până în toamnă.
Până atunci, vă las să contemplați la răsărituri, adieri și veri la pachet.

BLONDELE SUNT MIŞTO!

 

 

Sunt foarte revoltată! Da, eu! O blondă simpatică ca mine nu are voie să se dezbrace de hainele ei roz şi vesele şi să se echipeze cu o armură de războinică? Ştiţi şi voi vorba aceea din popor : situaţii disperate cer măsuri disperate, cam aşa stă treaba şi cu mine. Nu mai sunt o super simpatică, de fapt sunt , dar vreau să fiu şi un pic rea acum. Las la o parte tot norul meu pufos şi roz şi sar pe nişte trăznete cumplite, preluând controlul lor.

Haideţi să vă spun ceva. BLONDELE SUNT SUPER INTELIGENTE ŞI SUPER MIŞTO. De ce spun asta? Simplu: sunt şi eu blondă, iar asta este suficient. Nu am nevoie de mai multe explicaţii care nu îşi au rostul. Credeţi că noi nu ştim câte simfonii a scris Morome..ah, aşa Mozart, sau în ce an a ajuns Bill Gates pe Luna? Deja, v-am spus două nume mari ale lumii şi o mică părticică de istorie. Apropo de istorie, o ştiti pe franţuzoaica aia Rosalie Duthe? Ei bine, era un fel de Marlyn Monroe a vremii respective. Îi plăcea viaţa mai mult decât şcoala. Problema ei era că nu prea putea lega propoziţiile, făcea paaauuuze uriaşe între cuvinte din cauza faptului că avea un vocabular extrem de sărac, aşa că vă daţi seam ce uşor a fost pentru nobili din vremea aceea să scrie bancurile despre blonde. Ba chiar, în presa vremii, Rosalie Duthe era caracterizată astfel: „Ea efectuează toate acțiunile unei creaturi vii, mănâncă, bea, dansează și cântă ca și cum ar fi înzestrată cu o minte”. Eu am o singură curiozitate : oare era blondă natural sau vopsită?

Acum ştiţi şi voi cum este istoria, ascunde anumite detalii, ne arată alte situaţii decât cele reale ,însă n-avem ce face, o acceptăm. Eu una m-am resemnat. N-am nicio problemă cu bancurile despre blonde, dar vreau să fie BUNE, băi nene, să râd până uit să respir. In rest, trăiască autorii lor. Recunoaşteţi, cu toţii iubiţi blondele. Noi suntem acea culoare a vieţii , vă facem să râdeţi, vă facem să râmâneţi muţi,ba chiar uneori avem capacitatea aceea de a vă face să vă puneţi mâinile în cap şi să vă întrebaţi , dacă se poate una ca asta. Nu este umitor?

Eu militez cu toată inteligenţa mea pentru blonde. Putem avea lumea la picioare, uitaţi-vă la Markel, Paris Hilton, Hillary Clinton, Elena Udrea. Toate exemple de putere blondă. Eu nu vreau ca lumii să îi fie frică de noi, ci din contră, împreună să creăm ….din ce în ce mai multe bancuri bune despre blonde.

Ador să fiu blondă.Mă rog, eu ador orice, sau bineeeeeeee, nu chiar orice. De exemplu, fizica nu îmi place. Nu este făcută pentru mine. O văd ca pe un inamic în viaţa mea şi în catalog s-a cam văzut asta. Numai eu ştiu cât efort psihic am depus pentru a înţelege Toeria lui Arahide. Sau era Arhime..de? Mă încurc mereu între ăştia doi. Noi, blondele, trăim într-un univers paralel, unde inteligenţa şi frumuseţea s-au întâlnit şi au început să se iubească în tăcere. AH, da! Am uitat să vă spun: noi, în timpul liber suntem şi poete. În pauza dintre pusul genelor şi manichiură.

Oh! Trebuie să fug şi eu, am întârziat la programare.